sâmbătă, 10 martie 2012

Ploconul

Avea în pumn vreo câteva mărgele
Şi-a păcălit-o că ar ţine loc de stele
Când i le-a dăruit să se împodobească,
Apoi i-a dat oglinda sperând să îi zâmbească.

Ei i-a crescut temperatura în obraz
De parcă i-ar fi curs pe suflet gaz,
Iar el şi-a ambalat pretinsul dor
În staniol de foc strălucitor.

Poate credea prea mult în stele
Şi a orbit-o raza venită de la ele,
Sau poate că spoiala lui a fost de vină
Ori judecata ei fusese prea… senină.

Succesul lui s-a dovedit fulgerător
Şi, secerată precum spicul de secerător,
N-a înţeles prea bine ce s-a întâmplat,
Că a iubit-o iute şi s-a evaporat.

Ea ar fi aşteptat măcar o distilare
De sentimente pure pân’ la evaporare
Şi a vărsat o lacrimă pe pagini de scrisoare
Ce includea în ea cuvinte de chemare.

Când a crezut c-a plans destul
Şi-a înţeles că el era sătul
De-atâta jale şi-a plecat departe
Şi-a peticit cu plasturi inima frântă-n şapte.

Dar oricât de rapidă şi-oricât de trecătoare,
Iubirea lor n-a fost chiar fără vreo urmare,
Că a înmugurit doar unul dintre sâmburi
Şi-aşa le-a dat motiv să nu rămână singuri
Şi iar să se adune când le-a venit plocon,
După vreo nouă luni, un drăgălaş cocon.

Ea nu mai crede că mărgelele sunt stele,
Iar el nu mai aleargă ca vrăjit de iele;
Şi, chiar dacă muncesc ca nişte slugi, din greu
Şi chibzuiesc atent şi cel din urmă leu,
Nu-i loc de vreun regret în viaţa lor,
Că le-a umplut-o pruncul de dragoste şi dor.
(2012)

S-au jucat cu aceeaşi duzină de cuvinte psi şi ceilalţi participanţi înscrişi în tabelul de pe blogul ei.

12 comentarii :

  1. :) bun venit carmen în joaca noastră de cuvinte!
    mi-a plăcut mult finalul... viaţa cu darurile ei!

    RăspundețiȘtergere
  2. Happy ending :)
    Ce bine-ar fi să se termine întotdeauna aşa!

    RăspundețiȘtergere
  3. Da, Vero, ar fi frumos să putem mânui viaţa aşa cum mânuim cuvintele!

    RăspundețiȘtergere
  4. de fapt,un final care nu e deloc happy, cum zice Vero, căci nicio bucurie să te trezeşti lângă tine cu un colocatar, cu responsabilităţi şi-atât; mânuim cuvintele, putem mânui orice, doar că obosim foarte repede şi nu mai luptăm, dansăm cu lentoarea; "lasă, că rezolvă actul!"...şi nu rezolvă, ştim bine; ba, dimpotrivă, uneori actul "se rupe"; după căsătorie cei dintr-un cuplu devin delăsători; nu toţi, dar majoritatea e covârşitoare; nu mai mânuiesc cuvintele de dinainte de căsătorie, nu mai mânuiesc nimic, de fapt...:)
    ai structurat la modul concret, Carmen!
    bun venit între duzinari!

    RăspundețiȘtergere
  5. Bine ai venit în "duzină" Carmen. Cu siguranţă, cuvintele vor fi mai bogate cu tine alături.

    RăspundețiȘtergere
  6. Un final neasteptat...care nu se intrevedea din primele versuri...
    Minunat! :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Vă mulţumesc pentru primirea caldă!:)

    RăspundețiȘtergere
  8. Bine ai venit in jocul nostru si al tuturor, Carmen.
    Mi-au placut versurile tale :)) .

    RăspundețiȘtergere
  9. Salut,Carmen si bine venisi in clubul lu psi! Aci fu dragoste cu sfarsit fericit, far da pensie alimentara... :))

    RăspundețiȘtergere
  10. superb
    ma incanta ce vad...
    vreau sa intru in "jocul" vostru, daca credeti ca merit

    RăspundețiȘtergere
  11. Mulţumesc! Intrarea în joc e liberă, regulamentul e pe blogul lui psi, care a avut ideea aceasta. Şi eu sunt la prima participare:D

    RăspundețiȘtergere