ai stăpânit un greabăn de oţel şi foc
în dans cu piruete, întoarceri în echere,
viraje în fracţiuni de timp. Şi n-a fost joc!
N-a fost un genocid, căci cei învinşi se-nclină
cu dreaptă admiraţie şi ştiu c-ai meritat
victoria strălucitoare şi gloria deplină,
că harul şi talentul munca le-a-ncununat.
Ţi-ai prins colaj de stele pe cască numărând
ani de izbândă plină, de vis trăit aievea,
de grandios succes şi-ai alergat flămând
când alţii ar fi fost sătui şi-ar fi uitat ideea.
Din nume ţi-ai făcut aproape un brevet,
un sinonim pentru voinţă şi reuşită împreună,
dovadă că un ţel se-atinge viu, complet
dacă îmbini raţiunea cu inima nebună.
Ai părăsit arena la capătul de vis,
când lutul n-a mai fost la fel de plin de forţă,
c-o urmă de regret, cu zâmbetul deschis,
dar visul l-ai lăsat şi altora ca torţă.
Un peisaj bucolic şi alb, fără de vină
din care te pândea o piatră ca un fur,
crud ţi-a secat* din viitor lumină.
Eu fricii mă îndoi, lumina o conjur!
Acum îmi plec urechea spre orice colportor
şi-aştept o veste bună, o urmă de speranţă,
un semn că ce se-aude din acel cârd - ciopor
ce-aşteaptă rău sau bine să-i dea falsă uzanţă -
are miez de-adevăr şi adevăru-i bun,
plin de clemenţa vieţii, de-ntoarcere spre tihnă
şi nu-i doar vorbă goală de om avar, nebun
ce-ar face bani blasfemic şi tăvălind în tină.
Aştept o veste bună cu teamă de sfârşit
sau de durere lungă, nedreaptă neputinţă
ce-ar fi ca un blestem prea aspru şi cumplit
pentr-un destin de luptă, pasiune şi voinţă.
(2014)
*Am preferat, din respect pentru ceea ce am vrut să transmit, să înlocuiesc în text cuvântul bălit, care nu-mi lipseşte numai din vocabular, ci şi din felul meu de a gândi.
Grele au fost cuvintele duzinei din această săptămână şi sper că am reuşit să le folosesc toată greutatea ca să vă vorbesc aşa cum mă pricep eu despre un om greu de prins în câteva cuvinte, greu de prins în general... şi despre tristeţea mea şi a multora în acest început de an. Scrieri mai optimiste poate veţi găsi în tabelul găzduit de psi.
Nefirească intâmplare pentru un om care avea cuvântul risc tatuat in suflet şi tocmai de aia a ocolit orice obstacol totdeauna. Până deunăzi. L-a prins cei 45 de ani in comă. Nedrept şi din nou...nefiresc. Ne vom ruga toţi pentru un final fericit pe care-l merită. Frumos ai putut aduna cuvintele acestea intr-o emotie ce mă tulbură!
RăspundețiȘtergereCred că tulburarea naşte tulburare... Sper să-i fie bine!
ȘtergereMulţumesc, Adriana, mult! Şi la mulţi ani, frumoşi şi plini de bucurii! :)
De zici că stă cineva cu radiera în mînă şi alege să şteargă de pe foaia vieţii tocmai numele scrise cu litere mari de tipar... Cum să nu-ţi vină să te iei de piept cu acela, să-i strigi în faţă vorbe grele... Dar ce ştim noi, oare?
RăspundețiȘtergereFrumoasă evocare stinsă-n rugă! Mă alătur cu gîndul.
Dac-ar fi gândul de-ajuns...
ȘtergereMulţumesc mult, Dragoş!
Pe mine, construcțiile tale mă duc cu gîndul la Dante și Petrarca, așa cum au fost ei traduși în română.
RăspundețiȘtergereVersuri cu inserții de netăgăduibilă înțelepciune!
Pe mine comentarii ca al tău mă copleşesc. Roşesc şi mulţumesc!
Ștergereiar pe mine mă bucură nespus comentariile cc-ului nostru. cumva ni l-am însuşit în libertatea-i cu bucuria celui care descoperă alături un însoţitor în săpatul cuvintelor.
Ștergeremă feresc să spun ceva despre omul schumacher şi accidentul său. că este drept sau nedrept nu putem noi cunoaşte. dar este impresionantă ideea poeziei tale. am tot încercat să îţi răspund în vers, aşa cum o fac adesea... greu.
ce mic e omul care-i mare
în măreţia luptei sale
când orice vânt şi chiar zăpadă
îi pot lăsa, curând, clepsidra goală
Şi eu mă bucur de prezenţa cc-ului la jocurile noastre.
ȘtergerePrin natura profesiei mele consider că neputinţa şi boala sunt nedrepte (altfel mi-ar lipsi motivaţia). Cu atât mai nedrepte atunci când apar prematur.
Un vis de-a fost, un vis rămâne!
Şi împlinire de a fost, n-o să se uite.
Omul trecând prin azi, poate nu-i mâine,
dar faptele de nu i-au fost mărunte,
lasă o urmă în ţărână, început de drum.
Va fi în viitor cel ce nu e acum... (vorbind la modul general, pentru că sper ca schumi să fie, şi să fie bine.)
Pentru ca e MARE, nu putem decat sa ne rugam sa fie bine, nu?
RăspundețiȘtergereUneori mă întreb dacă nu-i mai uşor pentru cei care se roagă. Apoi mă gândesc că necazurile sunt tot necazuri şi speranţa, tot speranţă. Nicio rugă nu aduce certitudini, ci numai speranţă, iar aceasta, dorinţa de bine, de mai bine face parte din natura umană.
ȘtergereMulţumesc, Scorpio! :)
Adevărul e că în momentul în care am văzut știrea nu mi-a venit să cred. N-a avut niciun accident cu astfel de urmări pe pistă și s-a petrecut acesta, stupid, pe pârtie...Speranță, asta rămâne. Iar despre poezia ta... nu știu cum faci să scrii așa emoționant despre orice lucru sau ființă.
RăspundețiȘtergereScriu emoţionant atunci când simt. Altfel nu îmi iese. I-am urmărit ani de zile evoluţia pe circuite cu sufletul la gură.
ȘtergereMulţumesc mult, Simona!
Frumos ca intotdeauna, dar mai ales tulburator... si dureros.
RăspundețiȘtergereDureros, da...
RăspundețiȘtergereMulţumesc mult, dor!
E genul de om care a trăit aşa cum şi-a dorit. Sper că se va întoarce... tot el!
RăspundețiȘtergereA muncit enorm ca să trăiască aşa cum şi-a dorit şi-ar trebui să poată trăi la fel şi mai departe...
ȘtergereDe-ar putea citi si Schumy... poate i-ar da inca ceva forta sa iasa din nenorocirea in care soarta l-a adus!
RăspundețiȘtergereAtâtea gânduri bune şi atâtea cuvinte frumoase s-au spus...
ȘtergereAltfel, sunt sigură că va face tot ce depinde de el.
Mulţumesc mult, Cita, pentru vizită şi pentru gândul ales!