Aproape apune în negură luna,
Departe sunt zorii, departe lumina,
Aproape abia mai găsesc rădăcina,
Departe şi frunze, şi iarbă şi flori,
Aproape doar umbră prelinsă din nori.
Departe e timpul când scriam de iubire,
Aproape mi-e liniştea risipită-n neştire.
Departe e lacrima, departe şi dorul,
Aproape că li se secase izvorul.
Departe durerea, departe visarea,
Aproape se-aşterne peste toate uitarea.
Departe alintul, departe cuvântul,
Aproape s-a stins în cenuşă şi gândul.
Departe eram, aproape că nu-s,
Nimic nu-i în plus... nimic nu-i de spus.
(2012)
De aproape, de departe au răspuns la provocarea săptămânală lansată de psi ca să le găsim distanţele măsurate şi înscrise în tabel.
nu am cuvinte, chiar nu am, iarta-ma...
RăspundețiȘtergereIertată să fii pentru bunătate!
RăspundețiȘtergereFrumos mai scrii !
RăspundețiȘtergere:))Aproape pe aceeasi lungime de unda...
RăspundețiȘtergereO imensă oază de seninătate găsesc mereu, pe blogul tău!
RăspundețiȘtergereFelicitări!
mie mi-a ieşit cu ecou "a da".
RăspundețiȘtergereușor amăruie poezia ta. așa mi se pare. dar... teribil de frumoasă, iar asta este deja obișnuință... m-am obișnuit să găsesc la tne frumosul în stihuri. mulțumesc!
RăspundețiȘtergereMulţumesc cu drag pentru ecouri! O săptămână frumoasă să aveţi!
RăspundețiȘtergereSuperba poezie!
RăspundețiȘtergereDe mult nu am mai citit ceva atat de frumos
Mulţumesc, Scriitor.a! Mă bucur că ţi-a plăcut!
RăspundețiȘtergereFrumos mai scrii, insa frumos te simti si tu in realitate?
RăspundețiȘtergereMulţumesc, Jucător! :) Răspunsul la întrebarea ta e în altă poezie şi arată aşa:
RăspundețiȘtergereŞtiu c-ai să vrei să afli care s-au întâmplat
Din vorbele acelea, cândva, cu-adevărat,
Că ai să vrei să smulgi din paginile scrise
Inima mea şi-apoi ai s-o diseci de vise,
Dar nu-i nevoie pentru că din tot ce-am dăruit
Tu înţelegi şi simţi ce singur ai trăit
Şi ai să-ţi faci oglindă din partea de cuvânt
La fel scrisă pe foaie, la fel la tine-n gând.