Pastel

A nins azi noapte…şi de dimineaţă...
Pădurea-şi împletise dantelele din gheaţă,
Cerul se desfăcea, plutea, cădea uşor
Şi-apoi se aşternea pe toate un covor.

Se închinau copacii cu ramuri de argint,
Supuse de-al zăpezii imaculat alint;
Se închinau, mirate de-atâta frumuseţe,
Tufişuri şi-alte ierburi vopsite alb pe feţe.

Stăteam la geam, uitată, şi închisesem uşa,
În sobă se-auzea cântând încet cenuşa
Un singur cântec trist pe care-l mai ascult;
Era cenuşa veche, de când am ars, demult.

Peste zăpada proaspătă, prea albă şi curată,
Cenuşa mea cea veche se-ntinde vinovată
Că a ascuns în ea şi-apoi a spulberat
Un suflet rătăcit şi dorul îngheţat.

Dacă cenuşa-i rece, ninsoarea e la fel,
Se-amestecă în mine culori ca-ntr-un pastel,
Şi cerul se desface, şi-apoi cade uşor,
Acoperă cenuşa şi urmele de dor…
(2011)