Vino în iarna mea geroasă

Vino în iarna mea geroasă
Şi spulberă zăpezile în vânt,
Adu cu tine, tumultuoasă,
Ninsoarea albă ca pe-un cânt.

Dintr-o colindă fă-mi o haină,
Îmbracă-mă cu ea ca să nu mor,
Din frigul aprig scoate-mă în taină
Şi du-mă-ntr-un iglu ca într-un dor.

Ascunde-mă de lume şi de geruri
Ascunde-mă de lupi, de urşi, de furi
Şi construieşte din zăpezi şi gheţuri
Grădini albastre şi păduri.

E numai alb pe sufletele noastre
Şi-i numai alb în lumea ce-am creat,
Ne vor pazi, de-acum, albastre astre
De viforul din noi, de mult iscat.

Ne-or încălzi în iarna noastră doruri
La focul viu al dragostei aprins
Când geruri, şi ninsori, şi vânturi
Un dans sălbatic joaca pe cuprins.

Vom învăţa durerea şi uitarea
Şi-ntr-un târziu, în gheaţă prefăcuţi,
Iubirea vom simţi, aievea,
Topindu-ne, izvoare ptintre munţi.

Şi vom afla de-a fost să fie,
Pentru noi doi, cei îngheţaţi în ger,
Noapte polară pe vecie
Ori soare răsări-va-n zori pe cer.

Căci, dacă dorul ce ne leagă
Colindele le-a zămislit din noi,
E spulberată iarna-ntreagă
Cu vânturi şi ninsori în roi.

Vino în iarna mea geroasă
Şi scutură troienele din drum,
Adu cu tine, tumultuoasă,
Deszăpezirea ta de-acum.
(1999)