Îmi trag scaunul şi mă aşez
La instrumentul meu - masa de călcat...
Înaintea mea, pe pervaz, e un carnet cu coperte ecosez
Pe care-s mâzgâlite semne la care am visat,
Pe care nu le pricepe nimeni altcineva
În afara mea.
Din fierul de călcat ies aburi fierbinţi;
În minte mi se învârt, zburdalnice sau cuminţi,
Cuvinte despletite;
Prin mina de creion alunecă spre foi;
În înţelesuri noi
Mi se preschimbă repriza de călcat din această seară:
Un teanc de rufe netezite
Din care nişte versuri au dat pe dinafară.
(2012)
M-am rătăcit, mă caut, regăsesc fragmente din ceea ce am fost, din ceea ce sunt, le aşez in cuvânt, le arăt cui vrea sa le vadă. "Pentru a scrie nu-mi sunt de trebuinţă reflectoare, îmi e de-ajuns lumina de la lumânare."
miercuri, 8 februarie 2012
Mi-e dor de mare...
Mi-e dor de mare, ai strigat
În miezul iernii, şi de soare,
De-alintul valului peste picioare,
De mângâierea brizei prin părul răsfirat.
Mi-e dor de şoapta spumei când lunecă pe mal,
De scoicile pisate de vreme şi de ape,
Mi-e dor să simt secundele curgând tot mai aproape
Când de sub tălpi îmi fură nisipul înc-un val.
Când am privit spre locul de unde-ţi vine dorul
Erau acolo valuri îngheţate,
Pe veşnicie, parcă, şi-atât de nemişcate
Că timpul şi-a pierdut cadenţa, viitorul.
Mai strigă peste clipe şi fă-le iar să curgă,
Suflă cu dorul tău iubirea peste ele,
Dezgheaţă valuri şi-o înalţă către stele,
Să-ţi fie ascultată dorinţa ca o rugă!
(2012)
Din cauza şi pentru Lorelei
În miezul iernii, şi de soare,
De-alintul valului peste picioare,
De mângâierea brizei prin părul răsfirat.
Mi-e dor de şoapta spumei când lunecă pe mal,
De scoicile pisate de vreme şi de ape,
Mi-e dor să simt secundele curgând tot mai aproape
Când de sub tălpi îmi fură nisipul înc-un val.
Când am privit spre locul de unde-ţi vine dorul
Erau acolo valuri îngheţate,
Pe veşnicie, parcă, şi-atât de nemişcate
Că timpul şi-a pierdut cadenţa, viitorul.
Mai strigă peste clipe şi fă-le iar să curgă,
Suflă cu dorul tău iubirea peste ele,
Dezgheaţă valuri şi-o înalţă către stele,
Să-ţi fie ascultată dorinţa ca o rugă!
(2012)
Din cauza şi pentru Lorelei
luni, 6 februarie 2012
Înzăpezită
M-am înzăpezit prin sentimente vechi,
Le-am petrecut şuviţe atent după urechi,
Să nu-mi umbrească ochii, să nu-mi orbească mintea
Când mă arunc năucă de optimism ‘naintea
A ce-o veni dinspre necunoscut
Şi să nu judec numai după cele ce-au trecut.
Dar e o luptă grea, troiene şi ninsori
Insistă să se-aşeze pe frunte, curg din nori
Întunecaţi rămaşi din ultima furtună
Şi vânturi le ajută şi mai mult le adună,
Parcă ar vrea s-astupe cu alb imaculat
Doruri care oricum au îngheţat.
Fără oprire ninge, fără oprire cerne,
Cărările-s ascunse, zăpezile-s eterne
Sau par aşa de la un timp încoace…
Dar încă aş mai vrea vreo câteva cojoace
În care să păstrez o inimă fierbinte
Şi câteva şuviţe din ce-a fost înainte.
(2012)
Le-am petrecut şuviţe atent după urechi,
Să nu-mi umbrească ochii, să nu-mi orbească mintea
Când mă arunc năucă de optimism ‘naintea
A ce-o veni dinspre necunoscut
Şi să nu judec numai după cele ce-au trecut.
Dar e o luptă grea, troiene şi ninsori
Insistă să se-aşeze pe frunte, curg din nori
Întunecaţi rămaşi din ultima furtună
Şi vânturi le ajută şi mai mult le adună,
Parcă ar vrea s-astupe cu alb imaculat
Doruri care oricum au îngheţat.
Fără oprire ninge, fără oprire cerne,
Cărările-s ascunse, zăpezile-s eterne
Sau par aşa de la un timp încoace…
Dar încă aş mai vrea vreo câteva cojoace
În care să păstrez o inimă fierbinte
Şi câteva şuviţe din ce-a fost înainte.
(2012)
sâmbătă, 4 februarie 2012
Nişte vărzări!
Au fost cândva zece porunci adânc tăiate-n piatră…
Acum sunt zece întrebări care răspuns aşteaptă.
Cât mai concis să fie el şi cît mai coerent,
Iar de nu-ţi iese exprimarea rămâi şi repetent.
Sunt întrebări interesante, le-aş lămuri în versuri,
Aş fi chiar coerentă, poate, aş cerne înţelesuri,
Dar conciziunea mi-ar lipsi la fel de cert cum este
Că aş bifa atent căsuţe la acest fel de teste.
Poate ar fi atunci mai bine, ca să nu pierdem timpul
Să furnizăm la întrebări răspuns de tip multiplu
Şi fiecare să bifeze concis, exact şi sigur,
Răspunsul propriu să-l aleagă, şi numai unul singur.
N-ar mai fi loc nici de confuzii şi nici de ezitare,
Şi nici vreo artă să răspunzi corect la întrebare.
1. De ce iubesc luna ianuarie?
2. De ce iubesc strazile cu nume de poeti?
3. De ce iubesc fulgii de nea?
4. De ce iubesc propozitiile care nu contin negatii?
5. De ce iubesc ceasurile care opresc timpul in loc atunci cand e cazul?
6. De ce iubesc un cap plin de idei?
7. De ce iubesc copiii care au fulare rosii?
8. De ce iubesc forta de atractie?
9. De ce iubesc pantofii care au in ei o intreaga poveste?
10.De ce iubesc soarele?
1. De ce iubesc luna ianuar… nu prea îmi amintesc,
Poate că fiindcă n-am iubit-o şi nici n-am s-o iubesc.
2. Pe străzi cu nume de poeţi arar m-am preumblat,
Iar praful pe pantofi, cumva, la fel mi s-a urcat.
3. Fulgii de nea or fi frumoşi când îi priveşti din casă,
Dar nu-i iubesc pentru că gerul înţeapă şi apasă.
4. Întreaga mea versificare de-acum e o negare
Şi o iubesc pentru că spune concis şi clar ce doare.
5. O fi prozaic ce vă spun, dar ceasul de mi-a stat
Întotdeauna mai târziu la treabă am plecat.
6. Un cap plin de idei e, sigur, un creier ideal
Şi îl admir dacă sunt bune, dar dacă nu… halal!
7. Copiii îi iubesc oricum, şi, iarna, cu fulare
Ar trebui cu toţi să umble, de orişice culoare.
8. Forţa de-atracţie ne ţine strâns înnodaţi pe sol
Şi când umblăm nu ne trezim căzând mereu în gol.
9. Povestea pe care-o conţin şi-o duc pantofii mei
E despre bătături ce dor când merg, de obicei.
10. Soarele-i bun, ne dă lumină, căldură, ne dă roade
Atunci când n-are dinţi în gură sau nu-i încins şi arde.
M-am străduit şi-am reuşit să fiu foarte concisă,
Doar că ce-am scris n-are vreo noimă şi-acum sunt indecisă
Dacă ar trebui s-o las uitată la nefinalizate
Postarea asta minunată cu versuri dezlânate.
Că de-am răspuns concis şi clar la zece întrebări
Nu mi-a ieşit o poezie, ci doar nişte vărzări!
Şi-acum, în varianta-n care
Aş scrie pe-ndelete,
De încă mai aveţi răbdare
Cu versuri desuete,
Am căutat prin vorbele mai dinainte scrise
Răspunsuri care nu-s la fel de scurte şi concise:
1. Pastel
2. Foi
3. Fluturi de stele
4. Nu cere gândului să se supună
5. O pădure fără foşnet
6. Înţelepciunea
7. Poveste de iarnă
8. Vino în iarna mea geroasă
9. Pantofii roşii de bal
10.Nisip
Am fost prea aspră-n comentarii, dar e un argument
Că fiecare întrebare merit-un post decent
Care n-ar fi precum la şcoală lucrarea de control
Urmând la recapitulare şi cu alt scop şi rol.
Azi pe Blog Power îl salut şi îi doresc succes
Mi-a fost din toate cel mai drag, m-a provocat ades,
Eu am rămas în urma lui, el merge mai departe,
Nu mi se potriveşte forma de care are parte.
Acum sunt zece întrebări care răspuns aşteaptă.
Cât mai concis să fie el şi cît mai coerent,
Iar de nu-ţi iese exprimarea rămâi şi repetent.
Sunt întrebări interesante, le-aş lămuri în versuri,
Aş fi chiar coerentă, poate, aş cerne înţelesuri,
Dar conciziunea mi-ar lipsi la fel de cert cum este
Că aş bifa atent căsuţe la acest fel de teste.
Poate ar fi atunci mai bine, ca să nu pierdem timpul
Să furnizăm la întrebări răspuns de tip multiplu
Şi fiecare să bifeze concis, exact şi sigur,
Răspunsul propriu să-l aleagă, şi numai unul singur.
N-ar mai fi loc nici de confuzii şi nici de ezitare,
Şi nici vreo artă să răspunzi corect la întrebare.
1. De ce iubesc luna ianuarie?
2. De ce iubesc strazile cu nume de poeti?
3. De ce iubesc fulgii de nea?
4. De ce iubesc propozitiile care nu contin negatii?
5. De ce iubesc ceasurile care opresc timpul in loc atunci cand e cazul?
6. De ce iubesc un cap plin de idei?
7. De ce iubesc copiii care au fulare rosii?
8. De ce iubesc forta de atractie?
9. De ce iubesc pantofii care au in ei o intreaga poveste?
10.De ce iubesc soarele?
1. De ce iubesc luna ianuar… nu prea îmi amintesc,
Poate că fiindcă n-am iubit-o şi nici n-am s-o iubesc.
2. Pe străzi cu nume de poeţi arar m-am preumblat,
Iar praful pe pantofi, cumva, la fel mi s-a urcat.
3. Fulgii de nea or fi frumoşi când îi priveşti din casă,
Dar nu-i iubesc pentru că gerul înţeapă şi apasă.
4. Întreaga mea versificare de-acum e o negare
Şi o iubesc pentru că spune concis şi clar ce doare.
5. O fi prozaic ce vă spun, dar ceasul de mi-a stat
Întotdeauna mai târziu la treabă am plecat.
6. Un cap plin de idei e, sigur, un creier ideal
Şi îl admir dacă sunt bune, dar dacă nu… halal!
7. Copiii îi iubesc oricum, şi, iarna, cu fulare
Ar trebui cu toţi să umble, de orişice culoare.
8. Forţa de-atracţie ne ţine strâns înnodaţi pe sol
Şi când umblăm nu ne trezim căzând mereu în gol.
9. Povestea pe care-o conţin şi-o duc pantofii mei
E despre bătături ce dor când merg, de obicei.
10. Soarele-i bun, ne dă lumină, căldură, ne dă roade
Atunci când n-are dinţi în gură sau nu-i încins şi arde.
M-am străduit şi-am reuşit să fiu foarte concisă,
Doar că ce-am scris n-are vreo noimă şi-acum sunt indecisă
Dacă ar trebui s-o las uitată la nefinalizate
Postarea asta minunată cu versuri dezlânate.
Că de-am răspuns concis şi clar la zece întrebări
Nu mi-a ieşit o poezie, ci doar nişte vărzări!
Şi-acum, în varianta-n care
Aş scrie pe-ndelete,
De încă mai aveţi răbdare
Cu versuri desuete,
Am căutat prin vorbele mai dinainte scrise
Răspunsuri care nu-s la fel de scurte şi concise:
1. Pastel
2. Foi
3. Fluturi de stele
4. Nu cere gândului să se supună
5. O pădure fără foşnet
6. Înţelepciunea
7. Poveste de iarnă
8. Vino în iarna mea geroasă
9. Pantofii roşii de bal
10.Nisip
Am fost prea aspră-n comentarii, dar e un argument
Că fiecare întrebare merit-un post decent
Care n-ar fi precum la şcoală lucrarea de control
Urmând la recapitulare şi cu alt scop şi rol.
Azi pe Blog Power îl salut şi îi doresc succes
Mi-a fost din toate cel mai drag, m-a provocat ades,
Eu am rămas în urma lui, el merge mai departe,
Nu mi se potriveşte forma de care are parte.
duminică, 29 ianuarie 2012
Mi-ar fi
Mi-ar fi devreme sau mi-ar fi târziu,
Mi-ar fi speranţă sau mi-ar fi pustiu,
Mi-ar fi în joacă sau în serios,
Mi-ar fi urât sau mi-ar fi mai frumos,
Mi-ar fi devreme pentru nepăsare,
Mi-ar fi târziu un răsărit aprins,
Mi-ar fi speranţă pentru fiecare,
Mi-ar fi pustiu când dorul mi s-a stins,
Mi-ar fi în joacă un zâmbet în privire,
În serios mi-ar fi cuvântul dintr-un gând,
Mi-ar fi urât urâtul în simţire,
Mi-ar fi frumos un suflet fremătând.
(2012)
Mi-ar fi speranţă sau mi-ar fi pustiu,
Mi-ar fi în joacă sau în serios,
Mi-ar fi urât sau mi-ar fi mai frumos,
Mi-ar fi devreme pentru nepăsare,
Mi-ar fi târziu un răsărit aprins,
Mi-ar fi speranţă pentru fiecare,
Mi-ar fi pustiu când dorul mi s-a stins,
Mi-ar fi în joacă un zâmbet în privire,
În serios mi-ar fi cuvântul dintr-un gând,
Mi-ar fi urât urâtul în simţire,
Mi-ar fi frumos un suflet fremătând.
(2012)
sâmbătă, 28 ianuarie 2012
Mi-aduc aminte...
Mi-aduc aminte un chip îngrijorat
Şi o abia ghicită încruntare
Când îi spuneam sau nu că mi s-a dat
Ori trupului, ori inimii cuvântul doare.
Mi-aduc aminte braţe delicate
În care nu era putere să sucească
Lumea pe dos, dar pentru care "nu se poate"
Nu exista în ordinea firească.
Mi-aduc aminte de un cântec mut
Ce legănându-mi somnul şi trezia
M-a tot păzit de cele de care m-am temut,
Discret şi-atent, toată copilăria.
Mi-aduc aminte de singurul meu sculptor
Fără unelte dure, numai cu iubire,
Cioplind la mine, amprentele cu dor
Mi le-a lăsat nepreţuită moştenire.
(2012)
Şi o abia ghicită încruntare
Când îi spuneam sau nu că mi s-a dat
Ori trupului, ori inimii cuvântul doare.
Mi-aduc aminte braţe delicate
În care nu era putere să sucească
Lumea pe dos, dar pentru care "nu se poate"
Nu exista în ordinea firească.
Mi-aduc aminte de un cântec mut
Ce legănându-mi somnul şi trezia
M-a tot păzit de cele de care m-am temut,
Discret şi-atent, toată copilăria.
Mi-aduc aminte de singurul meu sculptor
Fără unelte dure, numai cu iubire,
Cioplind la mine, amprentele cu dor
Mi le-a lăsat nepreţuită moştenire.
(2012)
vineri, 27 ianuarie 2012
Dă-te învins...
(traducere)
E greu, dar cât de mult îţi place
Cum viaţa ta cărarea uşoară şi-o desface,
Petrecerea-i atâta cât noaptea e de lungă
Şi s-ar putea, cumva, nici asta să n-ajungă.
Dansezi aprins ca-n miezul iadului,
Clubul e-al tău... sau nu-i al nimănui,
Şi toţi îţi spun că tu eşti cel mai tare;
Îi contrazici, dar n-ai succes prea mare.
Şi negi că ţi-ar fi teamă să iubeşti
Când te pricepi numai să năruieşti,
Ţi-e frică să n-o dai din nou în bară;
Nu ştii nu “dacă?”, ci “când?” e următoarea oară.
Ai întâlnit o fată, apoi ai revăzut-o,
Speranţa-n ochii ei c-un zâmbet ai crescut-o
Ţi s-a părut că ea nu e ca orişicine,
Dar ai să o răneşti de stă mai mult cu tine.
Ai înţeles că-i bine să fugi din viaţa ei,
Cu ea ar fi şi flăcări, nu câteva scântei,
Şi n-ai să te distrezi cu ea numai o seară
Şi-apoi s-o uiţi uşor, nimic să nu te doară.
Întoarce-te la viaţa dinainte,
Dacă mai ai măcar un pic de minte,
Distrează-te, petrece înadins,
Gustă din tortul ei, trăieşte-aprins,
Dă-te învins…
(2012)
Andrei mi-a adus zâmbetul pe buze în această seară, cu o poezie în care se dezlănţuie tinereţea şi dragostea de viaţă Admit defeat...
Abonați-vă la:
Comentarii
(
Atom
)





