joi, 4 februarie 2010

Nu cere gândului să se supună


Nu sunt a ta! Şi nu voi fi decât din întâmplare.
Nu cere gândului să se supună,
Poate doar inima, nebună,
Va fi a ta, odată, cu mirare.

Să mă iubeşti, dar să nu-mi ceri
Să fiu femeia ta cuminte,
Aşa cum îţi aduci aminte
Din ce-am trăit în alte primăveri.

Iubeşte-mă! Şi te-oi iubi şi eu,
Dar lasă-mi aripa să zboare,
Să se înalţe pân’la soare
Şi, dezlegată, lângă tine-oi sta mereu.
(1999)

Un comentariu :

  1. deci tot ce pot sa zic este woow
    cred ca am mai zis asta de catevaori, dar de fiecare data poeziile tale ma lasa cu gura cascata...
    nu stiu cum reusesti, dar poeziile tale nu seamana cu nimic din ce am citit pana acum...
    sunt ceva nou si unic :X:X:X

    RăspundețiȘtergere