M-am rătăcit, mă caut, regăsesc fragmente din ceea ce am fost, din ceea ce sunt, le aşez in cuvânt, le arăt cui vrea sa le vadă. "Pentru a scrie nu-mi sunt de trebuinţă reflectoare, îmi e de-ajuns lumina de la lumânare."
sâmbătă, 19 decembrie 2009
Poveste de iarnă
O ninsoare ca o pulbere de stele,
Ca un zbor de îngeri îngheţaţi,
A căzut deasupra casei mele
Şi copiii au rămas miraţi.
Un covor strălucitor şi moale,
Mângâiat de-un vifor nemilos,
S-a întins pe câmpurile goale
Şi copiilor li se părea frumos.
Casa purta cuşma de argint
Şi,la streşini, ţurţuri de cristal,
Iar pe geam sclipeau,ca un alint,
Raze dizolvate în opal.
Au ieşit copiii în grădină,
Cu zăpadă şi-au vopsit cojocul ;
Ei şi lumea s-au făcut lumină,
Doar obrajii li-s îmbujoraţi ca focul.
(2003)
Abonați-vă la:
Postare comentarii
(
Atom
)
:)) ce frumos ai descris iarna si zapada...esti foarte talentata...astept cu nerabdare sa mai scrii...multa inspiratie in continuare :*
RăspundețiȘtergereeste foarte foarte foarte frumoasa :X:X:X
RăspundețiȘtergerepresimt ca o sa fie preferata mea :X
ador iarna si felul in care o descrii :X:X:X