miercuri, 25 august 2010

Lasă-mi trecutul!


Nu-mi cere să dezbrac aducerile-aminte
Când vin în casa ta cea nouă,
Să las la poartă sute de cuvinte,
Să intru pură ca un strop de rouă.

Lasă-mi trecutul! Haina mea uzată
Nu-i o povară grea pe trupul meu...
Pe ea sunt semne despre cum, odată,
S-a întâmplat s-ajung şi să fiu eu.

Aşteaptă-n linişte să-mi odihnesc
Zbuciumul vechi şi-alte nelinişti
Şi-apoi, întoarsă-n raiul pământesc,
Să vin cu tine peste mirişti.

Întreagă dacă sunt, pot fi frumoasă
Şi pot fi bună lângă tine;
Din tot ce am trăit pe noi se lasă
Blândeţea faptei care vine.
(2000)

marți, 24 august 2010

Timpul uitării


Umblă noaptea între noi,
Îşi întinde neştiutul,
Scurge umbrele ca ploi
Şi inundă tot ţinutul.

Dac-ai fi în depărtare,
Te-ar atinge vreun cuvânt
Sau un gând trimis în zare
Pe o aripă de vânt.

Dar te-ai rătăcit în timp,
Eşti aici, dar vremea-i dusă,
S-a clădit cât un Olimp
A trecutului cenuşă.

Poţi s-o spulberi, poţi s-o scuturi,
Le-a învăluit pe toate
Şi-a ucis atâţia fluturi,
Înecându-i greu cu noapte.

Depărtarea se străbate,
Timpul, însă, de se cerne,
Creşte zidul de cetate
Al uitărilor eterne.
(2010)

duminică, 22 august 2010

Cine?


În lume se surpă toate,
Se sfărâmă-n pulberi fine.
Cine vrea, ştie şi poate
S-o aducă iar la mine?


Dacă tot ce ştii dispare,
Dacă tot ce vezi ia foc,
Dacă tot ce crezi nu are
Timp şi nu-şi găseşte loc,
Dacă tot ce e în jur
Se destramă ca o urmă,
Dacă nu-i nimic destul
Şi ce-a fost destul se curmă,
Cine să le-ntoarcă toate
Înapoi, cum au stat drepte?
Doar un singur suflet poate…
Şi, cu gânduri înţelepte,
Din mânie iei putere,
Disperarea-ţi dă răbdare,
Cu mândrie, a ta vrere
Te ridică înspre soare.
(2010)

miercuri, 18 august 2010

Să-mi faci sufletul să cânte


Să-mi faci sufletul să cânte
Şi să îmi aduci aminte
Cum eram
Când nu ştiam,
Nu ştiam de aripi frânte,
De dorinţele secate,
De iubiri neterminate.

Să-mi faci sufletul să cânte
Ca să nu se mai frământe
C-a ajuns
De nepătruns
În ceaţa ce-l înconjoară.
Fă-l să cânte din vioară
Şi pe struna ei să vină
Raza albă de lumină,
Să-l înveţe-a doua oară
Să nu moară.

Să-mi faci sufletul să cânte,
De neguri să se descânte,
De stafii, de umbre dese
Şi de roade neculese,
Risipite la-ntâmplare
Şi uscate fără floare.

Să-mi faci sufletul să cânte
Şi cântarea lui cea nouă
Să îl scuture de rouă,
Roua genelor neplânsă,
Roua sufletului strânsă;
Să-mi faci sufletul să cânte
Pâna nu mai ţine minte.
(2010)

duminică, 15 august 2010

Muzica totdeauna


Te învăluie ca marea,
Îţi cuprinde universul,
Legănă în suflet versul,
Picură din el mirarea,
Şi fiorul, şi-ncântarea.

Cu îmbrăţişarea blândă
Te învârte–n dans nebun
În oceanul ei fum,
Uiţi de tot când te inundă
Val de sunet, ritm de undă.

Ori te umple de tristeţe
Lacrima când şi-o prelinge,
Clipe vechi duios atinge
Şi pictează frumuseţe
Pe trecuta tinereţe.

Sau cu linişte alină
Zbucium cuibărit în suflet
Şi-l deschide ca pe-un sipet
Şi-l scufundă în lumină,
În uitarea cea senină.

Când, sublimă, armonia
Spiritul adânc pătrunde
Iscând bucurii profunde,
Mereu te înalţă unde
Te-ntâlneşti cu veşnicia.
(2010)

sâmbătă, 14 august 2010

Ultima poveste în versuri


(traducere)

A venit aseară pasărea albastră,
A adus lumină, cântând la fereastră,
Pe calea neclară şi întunecată,
„Haide s-aflăm drumul”...şi-a pornit îndată.

Pasărea albastră a deschis o carte...
„Vino şi te uită şi nu sta deoparte”...
Am privit o poză... mi-era cunoscut
...Cât s-a străduit pentru ea de mult.

De pe altă filă prinţesa-l privea,
„Da”, spunea cu glasul blând de catifea,
Doar c-un zâmbet mic, tot ce trebuia
Să umple o carte cu povestea mea.

La ultima filă am trecut grăbit,
Plin de nerăbdare să ştiu ce sfârşit
Încheie povestea, privind în culise;
„Asta-i tot”, trei vorbe stau la urmă scrise.

Cu grijă închisă în copertă albastră,
„Povestea mea în versuri” ce cântă măiastră
Am aruncat-o în sus, la pasărea care
A prins-o... şi visul încă mi-e drag şi nu moare.

Sunt lucruri în viaţă greu de înţeles,
Ce pare că-i bine, greşit s-a ales.
De ce acel cântec să-l cânt nu mai pot?
Viaţa merge-nainte... şi asta e tot.
(2010)

Ultima poezie de pe My story in lyrics, un rămas bun, o umbră de tristeţe, optimism şi dragoste de viaţă... Andrei, talent, simţ artistic, înţelegere, sensibilitate

miercuri, 11 august 2010

Verbe


gândeşti
trăieşti
şi vrei
să iei
şi vii
încerci
şi pleci
revii
te-ntorci
te joci
greşeşti
iubeşti
doreşti
şi plângi
şi strângi
să ai
să dai
alinţi
şi cânţi
răsuni
aduni
să pierzi
răneşti
pansezi
zideşti
visezi
clădeşti
creezi
şi crezi
te temi
şi chemi
şi speri
şi ceri
respiri
te miri
admiri
surâzi
sau râzi
decizi
ucizi
te naşti
şi urci
aduci
arunci
şi zbori
cobori
şi mori
renaşti
deprinzi
să prinzi
cuprinzi
aprinzi
şi stingi
atingi
alungi
şi strigi
săruţi
şi uiţi
te uiţi
înveţi
să ştii
să fii
(2010)