Paşi

Se deschide ca o hartă
inima nemângâiată
brăzdată de urme care
au bătătorit cărare
ca să treacă fiecare
la plimbare.

Paşii cei nepăsători
trec pe inimă uşori,
îşi scurg timpul cenuşiu,
dar neşterse semne scriu,
crestate adânc şi ştiu
focul viu.

Fiecare pas e joc,
fiecare urmă-i foc;
la sfârşit, cenuşa rece,
aşternută unde trece
cine vine ca să plece,
îl petrece.

Îl petrece către zare,
fără flori, fără cântare;
lasă-n urmă drum pustiu,
praful răzvrătit târziu
ca un nor cărămiziu
sub vânt viu.

Drum uitat, cărare ştearsă,
scris pe inima cea arsă,
să înceapă, să se curme,
lângă multe alte urme,
paşii înşiraţi de lume
fără nume.
(2010)

Şoapte

La cetate
ziduri nalte,
munţi cu şoapte
o-nconjoară,
o-mpresoară,

Până sus,
la apus,
unde-i dus
soare-n mare
de foc tare,

Până-n nori
visători
şi uşori,
urcă-n ei
aburi grei.

Şi-n lumină
îşi anină
creasta plină
munţi cu noapte
şi cu şoapte.

Şoapta rece
să nu sece,
chiar de trece
către vale,
face cale

Apă clară
şi sprinţară,
lăcrămioară
din izvoare
cu răcoare.

Vânt şopteşte
şi foşneşte,
împleteşte
frunza deasă,
iarba grasă.

Peste toate
stol de şoapte,
aripi nalte
vis purtând,
dor şi gând.

În cetate,
fum de şoapte
îngânate
printre noi,
printre ploi.

Şi-n senin
şoapte vin
de alin,
inimi leagă
şi dezleagă.
(2010)

Vacanţa

Chiar dacă plouă, şi afară, şi în ultimele poezele, blogul intră în vacanţă trei săptămâni.
"Pâna atunci...citiţi Eminescu, trăiţi-vă viaţa, şi conduceţi cu grijă!"
Să aveţi parte de vreme bună în inimi şi de zâmbete de la cei dragi.

Târziu

În altă toamnă
Voi măcina sub tălpi
Alte frunze
Şi-am să mă mir foarte
Că ele seamănă cu cele de azi.

Târziu,
Printre şoaptele paşilor strecuraşi între clipe
Voi intra în vremea trecută fără să înţeleg
Acea mare şi mută dorinţă de dragoste
Care cade în mine ca o durere adâncă,
Aşa cum cad frunuele, ploile,
Trăgându-mă înspre pământ
Până la temelia vieţii.

În altă toamnă
Macin sub tălpi
Alte frunze
Şi mă mir foarte
Că ele seamănă cu cele de demult.
Târziu...
(1988)

Ploi

Alerg prin ploaie,
caut mereu,
copacii se-ndoaie
sub cerul greu.

Caut în ploaie
dorul apus
când ape şuvoaie
se scurg de sus.

Tulbure, iară,
hohot de ploi
se-aude-afară,
se-aude în noi.

Spală cu lacrimi
norii cei suri
suflete, inimi,
dealuri, păduri.

Şi laolaltă,
inimi, pământ,
uşor tresaltă
sub nori şi vânt.

M-alin cu gândul
că-i doar un vis,
dorul curmându-l,
cerul s-a-nchis.

Şi, de iubirea
s-a frânt în noi,
coasem ruptura
cu fire de ploi...
pân'la venirea
altui şuvoi.
(1999)

Aş mai crede?

Am fost şi pasăre, şi cer,
în zborul nostru spre iubire
şi n-am ştiut că-i rătăcire
să-ţi cred cuvântul şi să sper.

Dacă mi-ai spune că, nebună,
lăsat-am totul să se frângă,
că n-a fost joc şi-a fost adâncă
ciudată vrajă-n colb de lună,
că n-am ştiut să caut jarul
ascuns sub pulberea-ngheţată
oare-aş mai crede înc-odată?

Aş mai aprinde felinarul,
lumina blândă care leagă
cuvinte calde şi plutiri?

Aş vea, din nou, să fiu întreagă,
şi pasăre şi cer, deodată,
să te învălui în lumini
când aripile îmi alini?

Oare-aş mai crede, viaţa toată?
(1999)

Oamenii mă vor judeca

Peste cuvintele mele se vor apleca
Oamenii şi mă vor judeca:
De ce adună laolaltă
Inimi şi pământuri ce tresaltă?
Cum creşte copacul iubirii în ea?
Şi de ce e, uneori, rea?
De ce se avântă cu părul vâlvoi
Prin vânturi turbate şi prin ploi?
De ce sarută cu dulceaţă
Ploaia de vară în fiece dimineaţă?
N-o fi găsit pe nimeni s-o sărute,
Să îi aducă multe flori, multe,
Să o sature de iubire,
Să nu mai vorbească-n neştire?
Doar e ca noi, nu-i nici din rouă, nici din oţel...
Şi să ne spună dacă-i altfel!
De ce toamne şi ierni amestecă în cuvinte
Şi ne îneacă în lacrimi, şuvoaie despletite?
De ce vorbeşte despre moarte şi lumină
Printre fire de iarbă, frunze veştede şi ploi
Şi nu caută în ţărână
Pe cei ce-au trecut în lumea de-apoi?
Nu poate să lase lucrurile la locul lor:
Mai întâi viaţa şi moartea în timpul următor?
Să stea în casă când ninge şi când plouă!
Să se ferească de rouă!
Să nu mai aducă nori peste capetele noastre!
Să nu privească spre astre!
Să nu ne inunde cu tot cu umbrele!
Să facă mâncare şi să spele!
(1999)