duminică, 22 septembrie 2019

Nu te părăsi!

Tot alergând prin viață,
cotrobăind prin lume,
ca negustor în piață,
cea mare, fără nume,
în căutare-alertă
de lucruri ce îți par
de trebuință certă
și nu ți-s în zadar,
ba chiar îți e validă
și bine-argumentată
poftirea cea avidă
de piața reputată,
dorind să fii asemeni
vecinului cel vrednic,
chiar dacă tot ce semeni
s-a dovedit vremelnic,
te pomenești deodată
cu supraîncărcare
de sarcină purtată
fără vreo partajare.

Ai cere altă lege
pentru negoț cu timpul
ca să îți poți alege
balastul și-anotimpul,
ai vrea o permutare
de vârstă spre devreme,
când îți erau mirare
și zâmbete poeme
iscate dintr-o floare
sau jocuri de lumină
în iarba visătoare
cu sens în rădăcină.

Ce tristă adaptare
te-a îndemnat să uiți
de razele de soare
de cântece, de punți
între un ochi de geam
și ochii ce priveau
spre codrul tău de basm
în care înfloreau
atâtea întrebări
cu-aromă de vecie
și-ți răspundeau visări
ce așteptau să fie?

Azi te-ai redefini,
chiar dacă e târziu,
'nainte de-a orbi,
cât încă îți e viu
din codrul des un ram,
cât încă-ți înfloresc
uimirile pe geam
și nu te părăsesc
poeme din lumină
și vis iscat din iarbă
cu sens în rădăcină
și dorul să îl soarbă.

Tot alergând prin viață
pierzându-te aproape
vândut pe-un ban la piață,
când îndărăt de pleoape
te-ai regăsit în tine
tu nu te părăsi,
căci sunt și-așa puține
cărările-argintii
pe care timpul trece
încet cât tu îți ești.
Negoțul se petrece
atâta cât clipești
și nu-i cinstit vreodată,
și fură pe sub mână,
dă rid în chip de plată.
Pe chip surâs rămână...
(2019)

Un joc de cuvinte
e-o simplă scânteie
ce-aprinde în minte
oricui o idee.
Eddie păstrează iască și-amnar
și pentru idei tabel inventar.


5 comentarii :

  1. Poeziile tale fac întotdeauna Jocul Cuvintelor mai frumos!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iar cuvintele tale îmi aduc totdeauna surâs și senin.
      Mulțumesc! Surâs și senin îți doresc și ție! 🤗

      Ștergere
    2. Şi eu îţi mulţumesc, la rândul meu! :)

      Ștergere
  2. Superb ai descris in vers tumultul vietii exterioare, si al celei interioare de care nu toti suntem constienti - sau nu tot timpul. Prea des, cred, unii ne parasim.
    Nici in proza nu-s in stare sa exprim poetic ceea ce simt! :)
    Numai de bine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc, Diana! 🙂
      Ne părăsim, ne regăsim din când în când. Important e să găsim răgaz pentru gând, pentru emoție.
      Am mai spus pe aici... Exprimarea e chestie de rutină, de exercițiu. Ideea e mai greu de prins. Și uneori de dezvăluit. Mie mi se părea că mă despoi prea mult și-mi era teamă de cuvinte. Cu timpul am înțeles că oamenii se citesc pe ei înșiși în cuvintele mele și nu pe mine. Așa că acum mă despoi fără jenă. 😁
      Numai bine și ție!

      Ștergere