Şi nu e nimeni

Şi nu e nimeni s-alunge norii,
Albastre vise să dezvelească,
Cu-aripi de doruri să mă plutească
În stoluri albe, iar, cocorii.

Şi nu e nimeni ploaia s-o-ncete
Şi gânduri oarbe să le adune,
Din toamna mea, ca o genune,
Să le înece-n hăuri bete.

Şi nu e nimeni s-oprească vântul,
Să ducă lung pe văi secate
Tot ce-am greşit, cele păcate
În care m-a purtat cuvântul.

Şi nu e nimeni să îmi aducă
Visarea, cântul şi lumina
Şi să alunge, tandru, vina
Că dragostea mi-a fost poruncă.
(1999)

O poezie veche... o emoţie nouă, reînviată de varianta ei în engleză There's no one cu care Andrei m-a lăsat din nou fără cuvinte.
Sper să vă bucuraţi de muzica acestor versuri la fel de mult ca mine.