Suflet fără stea

Din când în când mai ieşi în calea mea
Ca o furtună fulgerând cocori
Şi îmi frângi aripi şi dezlănţui nori
În sufletul rămas fără vreo stea.

Şi-atunci când mintea-i seacă şi pustie
Şi sufletul mi-e plin... de-un gol imens,
Când vorbele nu au un inţeles
Încerc să-mi amintesc de încă-s vie.

Un palid zâmbet dacă văd pe undeva
Mi-aprinde-n zarea depărtată
Steaua speranţei strălucind mirată
Şi caut printre cioburi de simţiri... ceva.

Un colţ de geană a păstrat pe ea
O lacrimă uscată de surâsul mic
Şi parcă-n ea se oglindeşte-un pic
Un chip uitat pe raft în mintea mea.

Şi-atunci furtuna fulgeră cocori
Şi-mi amintesc de zboruri secerate,
De aripi frânte şi le-aş vrea uitate
Şi stele-aş vrea în suflet... uneori.
(2010)


Nu pot uita cum am rămas mută în marea de emoţii care m-a copleşit citind Starless Soul tradusă de Andrei, Author al My story in lyrics. Cu mult talent şi înţelegere a păstrat intacte furtunile poeziei mele.
Mulţumesc din suflet!