miercuri, 4 aprilie 2012

Feministă

Dacă m-aş face personaj de film sau personaj de carte
Aş fi greu de uitat şi n-aş cunoaşte moarte
Fiindcă aş rămâne inscripţionată pe vecie
Pe un hard disk sau pe o foaie de hârtie.

Tot eu aş fi, dar în scenariul pe care singură l-aş scrie
Ar fi ceva mai multe pagini pentru poezie.
Aş pune, uneori, un dram în plus de duioşie,
Iar alteori n-aş accepta uşor să trec peste mândrie.

S-ar întâmpla să fiu mai neîndurătoare
Chiar dacă aş strivi în cale câte-o floare,
Fiindcă-n răzvrătire în faţa nedreptăţii
Mi-aş ascuţi şi limba şi, uneori, şi colţii.

Privesc în jurul meu fiinţe obidite
Cu inima zdrobită, ţinute înrobite,
Legate cu iubirea de mamă şi cutume
Atât de învechite, rămase-n astă lume.

Se zbat între nevoi şi dor de libertate
Se-apleacă, se supun şi şi-au lăsat deoparte
Şi inima, şi lacrima, ţinuta verticală,
De li se încovoaie coloana vertebrală.

Sunt legi nescrise cu litera ştiută
De cei ce le impun, de cele ce le-ascultă.
Şi chiar dacă s-a şters vreun paragraf ori vreun articol
Atât de lungi sunt restul, de-aproape că-i ridicol.

Cu paşi mărunţi, cu drepturi dobândite pe furiş,
În ritm de melc, alunecând târâş-grăpiş,
În zeci de ani sau în vreo două sute
Pe faţa lumii s-au schimbat doar nişte amănunte.

Femeile din umbră au ieşit la soare
Şi pot să se exprime sus şi tare,
Au dreptul să muncească la slujbă pentru bani
Că-ntr-un salariu singur nu-s destui gologani.

Apoi se-ntorc acasă la slujba lor cea veche,
Tradiţie transmisă mai mult după ureche,
Şi sunt soţii, şi mame, şi menajere-n casă,
Şi-apoi bucătărese când e vremea de masă.

Sigur că le-ar prii şi puţin ajutor,
Unele îl primesc, iar altele nu-l vor,
Dar sunt pe lume fiinţe obidite
Cărora li se cere şi nu li se permite.

Poate nu ştiu nici ele să trăiască,
Ori parte n-au de înţelegerea firească
Şi au ales un drum de sacrificii înşirate
În care "mulţumesc" e un cuvânt aparte

Pe care mult prea rar sau mult prea niciodată
Nu îl aud, nu-l simt şi nu li se arată.
Dacă m-aş face un personaj de film sau personaj de carte
Aş fi o feministă, fără vreun dar sau poate.

Aş încerca să dovedesc încă o dată
Că dacă eşti femeie nu eşti şi vinovată,
Că mărul a fost bun şi a fost împărţit,
Iar din ştiinţa lui noi toţi am devenit;

Şi că puterea nu stă numai în muşchi şi în tradiţii,
Că mintea ascuţită ucide repetiţii
Şi poate scrie pagini cu litere sculptate
Numai pe verticală şi cu feminitate.
(2012)

Psi a fost din nou lider de opinie la Blog Power, şi a ales un subiect care lasă loc de exprimare imaginaţiei, viselor sau ideilor în care crezi:
Scriu destine...
Jenabii
Mă cheamă Alunka
Romanul meu
Surâs pe obrazul eternităţii

6 comentarii :

  1. Deşi risc să fiu banală...
    Frumos:)

    RăspundețiȘtergere
  2. O feminista convinsa, care isi apara drepturile cu orice pret! Felicitari pentru poezie, Carmen!

    RăspundețiȘtergere
  3. imi aduce aminte de Durere femeiasca- Tatiana Stepa

    RăspundețiȘtergere
  4. Imi place foarte mult prima strofa,m-am oprit mai mult asupra ei...:)
    Ca de obicei,curg rimele,curg cuvintele,curg poeziile..frumos..

    RăspundețiȘtergere
  5. Apreciez talentul poeziei nu neaparat mesajul ei :) Unul din voturile mele va merge catre tine :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Îmi cer scuze că, prinsă între muncile de sezon şi petreceri de Florii, n-am mulţumit la timp pentru gândurile frumoase şi pentru voturi. Vă îmbrăşişez virtual şi vă doresc sărbători fericite!

    RăspundețiȘtergere