Sorb în tăcere
căldura din ceaşca de cafea...
În
calendar e scris că-i primăvară.
Un fluture a amorţit pe gardul din grădina mea,
prea repede trezit ca să nu moară.
Mi-l adusese-n palmă ca să mi-l arate,
inscripţionat pe aripi pe-acelaşi vechi
calandru.
Ar undui
calin văzduhul spre departe
şi ar picta lumina şi zâmbetul ei tandru.
Frisonul dimineţii îl ţine somnoros,
înţepenit în
calm, în palma larg deschisă.
Când suflu să-l desferec spre văzu-mi curios,
tremură stins culoarea pe aripa întinsă.
Pe ea e-nfiripat un cerc din pulbere subţire
şi
calibrat ca de compas, atât de fin,
asemuind un ochi ce poartă-nchipuire
de-ameninţare. Teama s-ar trece-apoi în zborul plin.
Polenul de pe aripi, muiat în
călimară
cu tuş în care s-au amestecat culori
s-ar înşira pe deget ce-atinge făr' să doară
şi-ar desena cu umbre păreri de rău şi nori.
Şi mi-l imaginez împodobind
calota pălăriei
albastre, de dantelă a unei cosânzene
ascunsă în
caleaşcă şi pradă nebuniei
unui galop în miezul de vară prins de lene.
N-ar părăsi-o când condurul celei prea frumoase
croit pe un
calapod calcifiat de scoică şi fragil
ar îndrăzni să calce drumul păzit de ierburi grase,
de flori sălbatice cu iz de miere, volatil.
Între atâtea flori ea ar fi cea aleasă
pentru mai mult de-o clipă din viaţa lui de-o zi,
dar nu-n acele vremuri făptura lui sfioasă
s-a strecurat în lume, avântul spre-a-l găsi.
Sper că amiaza l-a încălzit de-ajuns
ca să-i dezgheţe zborul din aripa uşoară
şi-apoi să-mpodbească ramul cel mai de sus
al primei înfloriri din astă primăvară.
(2014)
Probabil că domniţa din visu-mi fluturesc
să fi avut la cină vreun calamar - inele
căci astfel şi duzina s-ar fi-mplinit firesc.
Eu vă invit spre alte scrieri ca să vedeţi în ele
cum le-or fi încăput la duzinari cuvintele-ngroşate
doar într-un singur text. La psi sunt adunate!
.jpg)
