Întreg adevărat

Minunea mea de fiecare întâmplare de cuvânt,
Când zâmbetul timid se-nmoaie în uimire,
Când aflu înc-o dată cine sunt
Sau, poate, inventez o altă devenire

De unde-ai răsărit? Idee, cum te-am zămislit?
Din care înălţimi, din ce abis?
Cum am trecut prin clipa în care te-am găsit?
Cum îmi erai străină şi-acum eşti tot ce mi-s?

Nu ţi-am ştiut fiinţa c-o clipă înainte
Ori căutam de mult şi nu te-ai închegat.
Deodată te-ai făcut pictură în cuvinte
Şi-am înţeles că eşti întreg adevărat.

Mi-ai pus vreo două stele lipite pe fereastră,
Mi-ai luminat adâncul cu felinar de lacrimi
Şi-am încâlcit alături de zarea cea albastră
Străfunduri unde doruri se năruie în patimi.

Şi-apoi, cu toate limpezite de bucuria clară
Al unui înţeles de care m-am mirat,
Am fost cuvânt nu numai într-o doară,
Ci m-am făcut un nou întreg adevărat.
(2012)

Vânând clipe

Venise din pădure rostogolind cascade
De verde înainte de pasul ei uşor,
Îşi destrămase rochia de ramuri, de tirade
Despre iubiri incerte, de triluri despre dor.

Purta cercei cireşe şi gura de căpşună
Şi chipul ei avea seninul scris pe frunte,
Iar în priviri un fulger ce prevestea furtună
Îi tresărea ca zborul de acvilă de munte

Şi-i aprindea o clipă ochi negri de cărbune
Cu amintiri din vieţi trecute şi uitate,
Şi inventa culori pe care le-ar expune
Şi soarele, ca pictor, pentru eternitate.

Dar ea e trecătoare şi îşi întinde timpul
Cât destrămat veșmântul încă nu se termină,
Cât în căuş de palme încape anotimpul
În care numai ea împrăştie lumină.

Călare pe un cal, căutător în stele
Plecat la vânătoare de clipe în cădere,
Când i-a ieşit în cale cu paşii ca de iele
A săgetat-o iute cu-a braţului putere.

I s-a părut întâi sălbăticiune rară,
O căprioară poate, fugită din pădure,
Apoi a înţeles şi-a început să-l doară
Alt anotimp venit pe tâmplele lui sure.

Acum cuvântul lui e chibzuit în toate
Şi inima i-e calmă ca lacul fără vânt…
Un abur de pădure în inimă îi bate
Şi-un dor de fulger iute îi ninge în cuvânt.
(2012)

psi a căutat cuvinte care cresc din cupa culcată pe-o coastă şi curg către cititori creionate în caiete şi cuprinse de coperte de duzină.

Li s-a dat marea

Cuvintelor mele li s-a făcut dimineaţă,
S-au frecat la ochi fiindcă le-a ajuns lumina pe faţă,
S-au spălat pe obraji cu raza de soare,
S-au uscat cu ştergar de curcubeu şi culoare.
Aşa s-au împrospătat cu senzaţii noi,
Uneori de senin, altădată de ploi,
Dar cel mai ades cu vis de peste noapte
Ori cu vise de zi (şi se făcuseră şoapte).

Mi s-au copt cuvintele la amiază aproape din întâmplare,
Înţelepte şi moi, aromate de soare
Se înşirau pe gând, şirag de mărgele
Din pietre şlefuite, câteodată din stele.

Şi uite-aşa a venit înserarea,
Cuvintelor mele li s-a dat marea…
Pe-acolo ar putea să se piardă, să se rătăcească.
S-or prinde în cochilii, pe urmă or să crească
Şi, rar, din mii de scoici nisipului predate,
Va fi şi câte una menită ca să poarte
Cuvântul meu cel proaspăt şi copt pe la amiază,
Ascuns apoi în mare, cu gândul - far de pază.
(2012)

Ploaia dansează cu sufletul meu

Ploaia dansează cu sufletul meu
Lungi piruete, nebun despletite,
Le leagănă tandru, le repetă mereu
Cu stropii de ploaie ce înşiră ispite

În fire prelungi care mângâie lin
Cu fiori de răcoare uimiţi în tăcere,
Sunt lacrimi umplute de cerul senin
Deasupra de nori şi lăsate-n cădere.

Fiindcă au strâns lumina în ele
Mi se-aştern înăuntru, în suflet, cu dor
Şi-apoi în rotire aprind nişte stele
Dezlegate de ceaţă, uitate de nor.

Piruete prelungi nebun despletite
De stele în suflet, de ploaie pe trup,
Doar vântul le-adie, le cântă, le-nvârte,
Iar firele ploii toate se rup.

Se rup cu durere, mai apoi cu lumină,
Încâlcite-nainte, se aleg în cuvânt,
Ploaia-mi dansează prin suflet cu vină
Şi-şi spală păcatul căzând pe pământ.
(2012)

Ploaia

Ploaie de stele ca îngeri căzuţi,
Se sting în cădere fiindcă-s prea mulţi,
De nu ni s-ar stinge mă tem c-am orbi,
Lumina din ploaie ni s-ar isprăvi.

Ploaie de lacrimi ca suflet de rouă,
De-ar fi numai ea nici n-am şti că ne plouă
Şi ne-ar fi sete, ne-ar arde durerea,
Ne-ar scrie pe feţe în dâre tăcerea.

Ploaie furtună din norii cu tunet,
Ploaie furtună cu fulger în suflet,
Dărâmă pădurea, alină la urmă,
Torentele spală păcate cu spumă.

Ploaie de toamnă căzând apăsat,
Ritmat, monoton şi cu chipul ridat
Alungă cântări şi spulberă flori,
Şi-i rece şi tristă, şi-aduce fiori.

Mai sunt uneori şi ploi de petale
Ce mângăie lung aşternându-se moale,
Cu arome suave şi culori de pastel
Desenate odată şi pe ea şi pe el.
(2012)

psi a cerut ploaie şi s-au adunat nori blânzi din cele patru zări. Mie mi-a mai plouat şi altădată prin poezii fiindcă de multă vreme ploaia dansează cu sufletul meu.
Urmaţi vântul şi căutaţi celelalte ploi.

Blestemat

Blestemat să umble prin baruri bombănind,
N-a mai prins bilet nici la balcon
La spectacol de gală când actorii pretind
Că i-au fost prieteni, toţi, la unison.

Ar fi trebuit să joace lângă ei pe scenă
Îmbrăcat în blană şi bogat brocart,
Prinţ din dinastie mândră şi perenă,
Dar norocul lui pare că s-a spart.

L-a atins o boală cu simptome blânde,
L-a cuprins în mreje fără să-şi dea seama
O făptură care poartă-n plete fremătânde
O begonie ce-alungă deochiul şi teama.

Roşie e floarea şi obrajii tineri,
Buzele aprinse murmură cuvinte
Ce descântă noaptea, când se face vineri,
Iar el şi-a pierdut ţinerea de minte.

Naufragiat în lume şi pierdut în viaţă
I-a rămas o barcă cu vâslele rupte
Şi s-a rătăcit şi mai mult în ceaţă
De iubiri confuze şi de vrăji corupte.

Iar când vraja ei l-a ajuns ca valul
Barca i-a furat-o şi, având merinde
Numai biscuiţi şi amar şi ceaiul,
Ca s-o mai găsească sufletul şi-ar vinde.

***

Cum povestea e prea tristă
Cititorii m-au rugat
Să o fac mai optimistă...
Iată ce a rezultat:

***

Dacă valul cel cu vrajă
Nu-l scufundă chiar de tot
Şi îl va scăpa din mreajă
S-ar putea să afle-un ciot
Să îşi facă altă barcă,
Iar de vâsle i-or fi bune
Palmele, ca să întreacă
Nălucirile nebune.
Iară data viitoare
Nu se va uita bezmetic
Spre begonii cu fecioare
Inocente ipotetic.
(2012)

Or mai fi blesteme sau întâmplări mai blânde
prinse în duzini de vorbe fremătânde...
psi a dat comanda şi tot ea adună
de la fiecare câte-o vorbă bună.

Cuvinte cu mine

cuvinte cu mine nu se opresc niciodată
oricât de tulbure sau de împăcată
aş fi
aş fi în tăcere numai dacă n-aş fi
sau dacă somnul m-ar prea însoţi
mereu
mereu caut nod în papura mea
atent împletită pe casă să-mi stea
stea
să-mi stea stea de gând pe casă de mine
dar caut pete şi luminii când vine
şi vine
prin vine îmi curge gâlceavă sau nu
când pace se face între eu-eu şi eu-tu
tot eu
să mă iert? nu, că n-am ce ierta
greşeala întreagă dacă e-a mea
o port
port cu corăbii sau port cu epave
port haine mai rupte, ţinute mai grave
urmări
tot ale mele, vin după greşeli
greşeli să se spele, urmări nu le speli
pete
sunt pete luminii, luminii când vine
prin vine îmi curg şi gânduri senine
surâs
surâs prin cuvinte, cuvinte cu mine
(2012)

Cuvinte hotărâte de Bianca pentru Blog Power: Cuvinte cu mine. Ce mi-aş adresa dacă m-aş întâlni cu sufletul meu? Pentru ce m-aş certa? Pentru ce m-aş lăuda? Mi-aş ierta greşelile?
Au cuvinte cu ei: Întânirea lui IO cu EU, Tăceri printre cuvinte, Gândurile sufletului meu, Copac rupt, Vreau să-mi împart viaţa cu... MINE!, Oglinda, Iubeşte-te mai mult... pentru că MERIŢI!, stelele nu mă aduc acasă, De vorbă cu mine