Pe-un cata
falc ajuns, răpus de anemie,
zăcea împuţinat, cu faţa pământie,
cu
falca încleştată,
portret al neputinţei
ce macină şi-omoară-nceputul năzuinţei,
timpul meu liber din cuget unde
port
retuşul realităţii. E
ra, sărmanul, mort,
depus într-un coşciug 'nainte de deces
spre-a-mpiedica molima să capete acces
la timpul celălalt ce are mai mult r
ost
în schema vieţii mele de om cu cuget prost,
supus şi-nlănţuit de clipa scursă-n grabă,
zi după zi fugind după vreo altă treabă,
un om de
rasă necunoscută încă
şi încuiat în sine ca-ntr-o eternă stâncă,
umplut cu fiere, frică şi frustrare.
Toa
te-s utile în schema asta mare
cu roboţei făcuţi dintr-un
ţesut vâscos
uşor de modelat şi fără niciun
os,
ce nu se răzvrătesc, cu
zid înconjuraţi,
şi nici nu-şi plâng de milă... Atât sunt de ciudaţi!
Un
lup adevărat de i-ar vâna, n-ar şti
din cale să îi fugă nici cât nişte copii.
Dar lupul ar fi pus şi el la încercare,
că n-ar vedea cu
lupa de-s vii şi de mâncare.
Timpului meu cel liber din cuget am să-i fac
o
ventilaţie-asistată chiar sus, pe catafalc,
şi am să
fur secunda ca pe-un
fursec gustos,
s-
o stăpânesc, s-o-nalţ, s-o umplu de frumos,
iar ea să-nceapă gând, şi-apoi cuvânt şi viaţă
să curgă prin
peniţă şi prin surâs pe faţă...
Şi s-or
roti tăceri în sentimente pline,
şi s-or desţe
peni tăgade în destine,
şi nu s-or lim
ita lianele de gând
până nu vor atinge tărâmul renăscând
din basme născocite ca aripi pentru vis -
rotiţa împlinirii când nu e interzis.
(2015)
La Eddie în tabel, cu aceleaşi cuvinte
nesfârtecate şi scrise mai cuminte
s-au înşirat toţi duzinarii înc-o dată
Citiţi ce-au scris! Cuvântul le e daltă.