Contrast

N-ar fi nici umbră, de n-ar fi lumină;
floare n-ar fi, de n-ar fi rădăcină;
de n-ar fi cântec, n-am avea tăcere
şi n-am şti bucuria, de n-ar fi fost durere.

Viaţa e plină de contrast şi de extreme,
iar între ele nu e numai cenuşiu,
ci sunt pasteluri, sunt dileme
şi conştiinţa eului cel viu.
(2014)

Gând inspirat de Adrian şi trimis către Irealia

Dar cu surâs

Viaţă

Mereu trăire,
nimic nu o vindecă,
nici măcar timpul.

Desen

Desenez viaţa:
Curcubeu cu cinci simţuri...
Mi-s prea puţine!

Dar cu surâs

Flori în grădină,
viaţa prinsă în haiku
e dar cu surâs.
(2012)

Irealiei,
haiku scos din arhive,
drept gând din cuvânt.

Încăperi

Doar Universul poate cuprinde viaţa
în încăperi din ce în ce mai mici.
Celula are pori pe toată suprafaţa
prin care intră infinitul - fărâme în mişcare.
În miez nu-s toate desluşite. Deasupra te ridici
şi treci prin porţi deschise în încăperea mare.
Pereţii ei sunt iarăşi un semn de întrebare,
dar neştiutul devine mai mărunt ori mai în depărtare...
(2014)

Gând din cuvântul vieţii
lăsat-au Irealiei drumeţii.

Nerost

sursa

Nebună-i victoria în care câştigul
e-un mare nimic,
când carnea şi gândul îşi strigă tot chinul,
când inima moare un pic.
Pustiul târziu cucerit fără milă
la ce-ar folosi?
Puterea  mai bine ar rămâne umilă
şi n-ar irosi!
(2014)

Dagatha - dialog

Luceferi

Din câţi luceferi au pornit de sus,
pe câţi clipa de prea târziu trezire i-a răpus?
Câţi dintre ei s-au prăvălit şi n-au avut cruţare,
şi s-au trezit oameni ca noi c-un suflet care doare,
dezamăgiţi de-un zâmbet fals, de-o vorbă prefăcută
şi învăţând că fericirea nu e la fel de multă
ca veşnicia? Pe-aceea o ştiau
şi după ce-au picat din cer n-o mai recunoşteau,
aşa cum se împuţina, rid adâncit în rid...
Câţi au căzut şi au rămas, căzuţi în plin din vid?…

Cu toţii am fost luceferi în nesfârşitul tinereţii,
ne-am îmbătat de veşnicia ei visând la nemurire,
ne-am strecurat apoi prin ascunzişul vieţii,
prin des hăţiş de spaimă, de dor şi de iubire
şi am ales deplinul măruntei întâmplări
privind cu jind cum cerul ne-mbie către zări
fără să renunţăm vreodată de tot la amintire
c-o lacrimă neplânsă în privire,
de dor de veşnicia visului din care am căzut
şi plămădindu-ne, nicicând definitivi, din lut.
(2014)

psi - dialog

Beţie de primăvară

Frunzele-or să bea din rouă
şi s-or îmbăta de soare,
mugurii pe mlada nouă
se vor ameţi în floare.

Doliul alb din coama zării
coborî-va în livezi
ca o nuntă a mirării
că ning pomii abia verzi.

Fulgii calzi nu-s de zăpadă,
ci-s ca fluturii în zbor.
Vântu-i poartă să nu cadă,
îmbătat şi el de dor.
(2014)

Vero - dialog

Un lacăt

Un lacăt încuiat şi descuiat de multe ori
sub care inima se zbate, bate,
tânjind doar după una din culori,
deşi le ştie pe de rost pe toate,
un lacăt care-i pază şi durere,
şi-i pază de durere în acelaşi timp,
îl vrem, îl aruncăm, îl ardem în tăcere
şi în topire nu-l lăsăm cu niciun chip,
ci înapoi turnat, cu cheie nouă,
îl mai păstrăm în veghea temătoare,
îl înmuiem cu lacrimă, îl curăţăm cu rouă,
rugina să nu-l roadă şi simplu, cu mirare,
dăm cheia cui o cere fără vreo prevedere
şi aşteptăm ca zarul să se rostogolească...
După atâta pază ne ţin într-a lor vrere
norocul şi-ntâmplarea... banală şi firească...
(2014)

psi - dialog