Ploaia dansează cu sufletul meu

Ploaia dansează cu sufletul meu
Lungi piruete, nebun despletite,
Le leagănă tandru, le repetă mereu
Cu stropii de ploaie ce înşiră ispite

În fire prelungi care mângâie lin
Cu fiori de răcoare uimiţi în tăcere,
Sunt lacrimi umplute de cerul senin
Deasupra de nori şi lăsate-n cădere.

Fiindcă au strâns lumina în ele
Mi se-aştern înăuntru, în suflet, cu dor
Şi-apoi în rotire aprind nişte stele
Dezlegate de ceaţă, uitate de nor.

Piruete prelungi nebun despletite
De stele în suflet, de ploaie pe trup,
Doar vântul le-adie, le cântă, le-nvârte,
Iar firele ploii toate se rup.

Se rup cu durere, mai apoi cu lumină,
Încâlcite-nainte, se aleg în cuvânt,
Ploaia-mi dansează prin suflet cu vină
Şi-şi spală păcatul căzând pe pământ.
(2012)

Ploaia

Ploaie de stele ca îngeri căzuţi,
Se sting în cădere fiindcă-s prea mulţi,
De nu ni s-ar stinge mă tem c-am orbi,
Lumina din ploaie ni s-ar isprăvi.

Ploaie de lacrimi ca suflet de rouă,
De-ar fi numai ea nici n-am şti că ne plouă
Şi ne-ar fi sete, ne-ar arde durerea,
Ne-ar scrie pe feţe în dâre tăcerea.

Ploaie furtună din norii cu tunet,
Ploaie furtună cu fulger în suflet,
Dărâmă pădurea, alină la urmă,
Torentele spală păcate cu spumă.

Ploaie de toamnă căzând apăsat,
Ritmat, monoton şi cu chipul ridat
Alungă cântări şi spulberă flori,
Şi-i rece şi tristă, şi-aduce fiori.

Mai sunt uneori şi ploi de petale
Ce mângăie lung aşternându-se moale,
Cu arome suave şi culori de pastel
Desenate odată şi pe ea şi pe el.
(2012)

psi a cerut ploaie şi s-au adunat nori blânzi din cele patru zări. Mie mi-a mai plouat şi altădată prin poezii fiindcă de multă vreme ploaia dansează cu sufletul meu.
Urmaţi vântul şi căutaţi celelalte ploi.

Blestemat

Blestemat să umble prin baruri bombănind,
N-a mai prins bilet nici la balcon
La spectacol de gală când actorii pretind
Că i-au fost prieteni, toţi, la unison.

Ar fi trebuit să joace lângă ei pe scenă
Îmbrăcat în blană şi bogat brocart,
Prinţ din dinastie mândră şi perenă,
Dar norocul lui pare că s-a spart.

L-a atins o boală cu simptome blânde,
L-a cuprins în mreje fără să-şi dea seama
O făptură care poartă-n plete fremătânde
O begonie ce-alungă deochiul şi teama.

Roşie e floarea şi obrajii tineri,
Buzele aprinse murmură cuvinte
Ce descântă noaptea, când se face vineri,
Iar el şi-a pierdut ţinerea de minte.

Naufragiat în lume şi pierdut în viaţă
I-a rămas o barcă cu vâslele rupte
Şi s-a rătăcit şi mai mult în ceaţă
De iubiri confuze şi de vrăji corupte.

Iar când vraja ei l-a ajuns ca valul
Barca i-a furat-o şi, având merinde
Numai biscuiţi şi amar şi ceaiul,
Ca s-o mai găsească sufletul şi-ar vinde.

***

Cum povestea e prea tristă
Cititorii m-au rugat
Să o fac mai optimistă...
Iată ce a rezultat:

***

Dacă valul cel cu vrajă
Nu-l scufundă chiar de tot
Şi îl va scăpa din mreajă
S-ar putea să afle-un ciot
Să îşi facă altă barcă,
Iar de vâsle i-or fi bune
Palmele, ca să întreacă
Nălucirile nebune.
Iară data viitoare
Nu se va uita bezmetic
Spre begonii cu fecioare
Inocente ipotetic.
(2012)

Or mai fi blesteme sau întâmplări mai blânde
prinse în duzini de vorbe fremătânde...
psi a dat comanda şi tot ea adună
de la fiecare câte-o vorbă bună.

Cuvinte cu mine

cuvinte cu mine nu se opresc niciodată
oricât de tulbure sau de împăcată
aş fi
aş fi în tăcere numai dacă n-aş fi
sau dacă somnul m-ar prea însoţi
mereu
mereu caut nod în papura mea
atent împletită pe casă să-mi stea
stea
să-mi stea stea de gând pe casă de mine
dar caut pete şi luminii când vine
şi vine
prin vine îmi curge gâlceavă sau nu
când pace se face între eu-eu şi eu-tu
tot eu
să mă iert? nu, că n-am ce ierta
greşeala întreagă dacă e-a mea
o port
port cu corăbii sau port cu epave
port haine mai rupte, ţinute mai grave
urmări
tot ale mele, vin după greşeli
greşeli să se spele, urmări nu le speli
pete
sunt pete luminii, luminii când vine
prin vine îmi curg şi gânduri senine
surâs
surâs prin cuvinte, cuvinte cu mine
(2012)

Cuvinte hotărâte de Bianca pentru Blog Power: Cuvinte cu mine. Ce mi-aş adresa dacă m-aş întâlni cu sufletul meu? Pentru ce m-aş certa? Pentru ce m-aş lăuda? Mi-aş ierta greşelile?
Au cuvinte cu ei: Întânirea lui IO cu EU, Tăceri printre cuvinte, Gândurile sufletului meu, Copac rupt, Vreau să-mi împart viaţa cu... MINE!, Oglinda, Iubeşte-te mai mult... pentru că MERIŢI!, stelele nu mă aduc acasă, De vorbă cu mine

Aproape... departe...

Departe seninul, departe furtuna,
Aproape apune în negură luna,
Departe sunt zorii, departe lumina,
Aproape abia mai găsesc rădăcina,
Departe şi frunze, şi iarbă şi flori,
Aproape doar umbră prelinsă din nori.

Departe e timpul când scriam de iubire,
Aproape mi-e liniştea risipită-n neştire.
Departe e lacrima, departe şi dorul,
Aproape că li se secase izvorul.
Departe durerea, departe visarea,
Aproape se-aşterne peste toate uitarea.
Departe alintul, departe cuvântul,
Aproape s-a stins în cenuşă şi gândul.

Departe eram, aproape că nu-s,
Nimic nu-i în plus... nimic nu-i de spus.
(2012)

De aproape, de departe au răspuns la provocarea săptămânală lansată de psi ca să le găsim distanţele măsurate şi înscrise în tabel.

Omăt

bulgări de omăt
uitaţi pe crengi în salcâmi
verzi şi parfumaţi
(2012)

Pentru Ora MWB şi Cuvinte pe portativ

Secretul nostru amărui

Mi te-ai prelins anapoda prin vene,
Te-ai aşezat de-a curmezişul,
Pe dinăuntru fără milă cu tăişul
Prea ascuţit cioplit-ai semne.

Ai vrut prin sânge sunet să-mi inunde,
Ai fost un timp vioară şi arcuş,
Dar mi te-ai rătăcit prin vene la urcuş
Spre inimă şi te-ai oprit în unde.

Şi te-ai înfipt ca ancora, adâncul
Mi l-ai găsit şi l-ai făcut acasă,
Ai prins întreg oceanul meu în plasă
Şi l-ai făcut abis, în tine închizându-l.

Şi amforă mi-ai fost, cum ţi-am fost mare,
Şi val pe val am desenat şi tu, şi eu;
Arheologi ne-or aduna din cioburi în muzeu
De prin talaz cu grea alunecare.

Vom sta alături, oase care s-au albit,
Anosmice şi roase de-a timpului arsură,
Şi ne vor pune alţii la dragoste măsură,
Carbonul ce-a rămas, cu grijă cântărit.

Dar n-are importanţă, că nu va fi aflat
Secretul nostru amărui,
Fiindcă n-am spus niciodată nimănui
De toate mările care ne-au inundat.
(2012)

psi a ales cuvintele din primele pagini de dicţionar, eu le-am trimis în ocean cu iubire, în ocean cu iubire de vers. Tot la psi şi-au aruncat ancora şi alte corăbii ce poartă amfore cu nepreţuite comori.

Our Bitter Secret

You trickled awry through my veins
against the flow, enticing fall,
and with a sharp blade, merciless,
you left your marks against my all.

You wanted through my blood the sound to flood me.
A while you were violin and bow.
You strayed away while climbing in my veins so wildly
and in my heart you led the waves' smooth flow.

You dropped your anchor on my shore with caution,
You found my depths and made in there your home,
You caught into your net my restless ocean
And turned it into abyss inside your perfect dome.

My amphora you were, I was your sea.
On our fates together we drew wave over wave.
They'll gather us in pieces so anyone would see
In the museum all the storms engraved.

And side by side we'll stay, some whitened bones,
Anosmic, bared and gnawed by the time's burn,
They'll weigh our love the same as their stones,
All the remaining carbon collected in the urn.

It doesn't really matter, though, they won't find out;
We never told a soul, not even once,
What our bitter secret is about
Or on all seas that ever flooded us.
(2020)

Muzica Suno AI Videoclip Neural Frames, Riverside