Mărţişor

Prima zi de primăvară
Scoate din zăpadă flori,
Delicat le înfăşoară
Şnurul în două culori:

Alb şi roşu împletetite,
Prinse-s florile pe aţă,
Cu ele-s împodobite
Fete cu lumini pe faţă.
(2011)

Călător printre destine

Călător printre destine,
Ele trec pe lângă tine,
Le întreci şi le petreci,
Uneori mai schimbi poteci...

Prinzi câte-un străin de mână
Şi faci din suflet fântână,
Îi alini setea şi dorul
Şi îţi risipeşti izvorul...

Te împarţi pe la răscruci,
Te aduni pe unde-apuci
De prin boabele de rouă,
Câteodată din ce plouă...

Uneori nimeni nu crede
C-ai trecut, că nu te vede...
Alteori, când spinteci văi
Şi deschizi nescrise căi

Se stârnesc în jurul tău
Zâmbete, păreri de rău...

Călător printre destine,
Ia ce-i bun la drum cu tine!
(2012)

Cuvinte amânate

Cuvinte amânate,
Ascunse, încuiate
În sipete de fier
Cu lacăte de ger,
De vor scăpa vreodată
Din temniţa uitată
Vor scrie cu mânie
Povestea lor cea vie,
Vor deveni scântei
Având puterea ei
De-a arde pân’ la scrum
De-a risipi şi fum
Şi alte amintiri
În loc de neiubiri;
Vor deveni cuţite
Cu muchii ascuţite
Tăind iluzii bete,
Ritualuri desuete
Legând ca funii groase
Aripi cândva frumoase;
Vor deveni potop
Căzând strop după strop,
Neînţeles de dese,
Neabătut culese
În râuri şi în mare
Din zare până-n zare…
Cuvinte amânate,
Apoi desferecate.
(2012)

Surâs

Ţi-ai desfăcut dintre surâsuri
Pe cel mai tandru şi mai blând
Ai pus în el suflet plăpând
Şi-n colţ de ochi vreo două riduri.

Erau un semn de împlinire,
Nu aminteau de încruntare,
Nici de vreo umbră care doare,
Fiind ieşite din iubire.

S-au adâncit zi după zi,
S-au scris din zâmbet nesfârşit
Ca să nu uiţi cât ai iubit
Şi să surâzi cât vei mai fi.
(2012)

Parfum

Am să îţi smulg vreo câteva petale
Din uimitoare, gândurile tale,
Pe urmă am să le înşir, înmiresmate,
Pe foi, în nu ştiu ce uitată carte,
Am s-o aşez pe raftul cel de sus,
Să fie între toate doar o carte-n plus...

De se va întâmpla de-acolo s-o cobor,
Să scutur de pe ea şi praf, şi timp uşor,
S-o răsfoiesc atent ca să nu-i pierd din file
Şi nici dintre petale uscate şi fragile,
Am să îţi redescopăr târziu, ca din greşeală,
Parfumul de pe gânduri întrepătruns în coală.
(2012)

O iarnă perfectă

Ar fi perfectă iarna venind pe nesimţite,
Fără să îşi ascută nici dinţii, nici cuţite
De ger muşcând prea aprig, de viforul cu zbor
De neoprit, prea aspru, prin tot pătrunzător;

Ar desena pe ramuri atât de ireale,
Nepotrivite flori, cu gheaţă în petale,
Ar înşira pe trunchiuri doar scoarţe argintii,
Ar umple tot văzduhul cu aripi străvezii;

Ocean cu valuri albe ar revărsa pe dealuri,
L-ar contopi cu cerul din care curg iar valuri
Din îngheţate pulberi de stele răsfirate
Ca în copilăria poveştilor uitate;

Ar creşte în grădină din oameni de zăpadă
O oaste neînvinsă ce n-ar putea să cadă
Decât la primăvară şi-atunci are să fie
Luată de dezgheţ în blânda lui robie;

La streşini, din lumină prelinsă, îngheţată
Coloane transparente ar încropi îndată,
Imaginea de orgă ar  zămisli din vânt
În mintea ce visează imaculat un cânt.

Şi toată întâmplarea ar ţine nişte zile
Cât ar sufla o dată Gerilă printre file
De calendar uitat pe-afară, pe terasă;
Iarna ar fi aievea crăiasa cea frumoasă.
(2012)

Inspirată de o iarnă grea şi de Blog Power

De această dată nu e o poezie

De această dată nu e o poezie. De această dată se cuvine să mulţumesc. Şi nu mulţumesc doar pentru că se cuvine, ci din toată inima pentru surpriza pe care mi-au făcut-o Liviu Rădulescu şi echipa MWB. A fost copleşitoare bucuria de a ţine în mâini o carte care închide între coperte poezele alese de pe acest blog. 

Vă mulţumesc pentru această mare emoţie şi pentru susţinerea şi aprecierile cu care m-aţi însoţit de când ne-am întâlnit în spaţiul virtual. Mi-aţi adus un strop de fericire atât de necesar de câte ori v-am simţit aproape cu suflete deschise şi gânduri bune.

Mi-s sărace cuvintele.

Instrument

Îmi trag scaunul şi mă aşez
La instrumentul meu - masa de călcat...
Înaintea mea, pe pervaz, e un carnet cu coperte ecosez
Pe care-s mâzgâlite semne la care am visat,
Pe care nu le pricepe nimeni altcineva
În afara mea.

Din fierul de călcat ies aburi fierbinţi;
În minte mi se învârt, zburdalnice sau cuminţi,
Cuvinte despletite;
Prin mina de creion alunecă spre foi;
În înţelesuri noi
Mi se preschimbă repriza de călcat din această seară:
Un teanc de rufe netezite
Din care nişte versuri au dat pe dinafară.
(2012)

Mi-e dor de mare...

Mi-e dor de mare, ai strigat
În miezul iernii, şi de soare,
De-alintul valului peste picioare,
De mângâierea brizei prin părul răsfirat.

Mi-e dor de şoapta spumei când lunecă pe mal,
De scoicile pisate de vreme şi de ape,
Mi-e dor să simt secundele curgând tot mai aproape
Când de sub tălpi îmi fură nisipul înc-un val.

Când am privit spre locul de unde-ţi vine dorul
Erau acolo valuri îngheţate,
Pe veşnicie, parcă, şi-atât de nemişcate
Că timpul şi-a pierdut cadenţa, viitorul.

Mai strigă peste clipe şi fă-le iar să curgă,
Suflă cu dorul tău iubirea peste ele,
Dezgheaţă valuri şi-o înalţă către stele,
Să-ţi fie ascultată dorinţa ca o rugă!
(2012)

Din cauza şi pentru Lorelei

Înzăpezită

M-am înzăpezit prin sentimente vechi,
Le-am petrecut şuviţe atent după urechi,
Să nu-mi umbrească ochii, să nu-mi orbească mintea
Când mă arunc năucă de optimism ‘naintea
A ce-o veni dinspre necunoscut
Şi să nu judec numai după cele ce-au trecut.

Dar e o luptă grea, troiene şi ninsori
Insistă să se-aşeze pe frunte, curg din nori
Întunecaţi rămaşi din ultima furtună
Şi vânturi le ajută şi mai mult le adună,
Parcă ar vrea s-astupe cu alb imaculat
Doruri care oricum au îngheţat.

Fără oprire ninge, fără oprire cerne,
Cărările-s ascunse, zăpezile-s eterne
Sau par aşa de la un timp încoace…
Dar încă aş mai vrea vreo câteva cojoace
În care să păstrez o inimă fierbinte
Şi câteva şuviţe din ce-a fost înainte.
(2012)

Nişte vărzări!

Au fost cândva zece porunci adânc tăiate-n piatră…
Acum sunt zece întrebări care răspuns aşteaptă.
Cât mai concis să fie el şi cît mai coerent,
Iar de nu-ţi iese exprimarea rămâi şi repetent.
Sunt întrebări interesante, le-aş lămuri în versuri,
Aş fi chiar coerentă, poate, aş cerne înţelesuri,
Dar conciziunea mi-ar lipsi la fel de cert cum este
Că aş bifa atent căsuţe la acest fel de teste.
Poate ar fi atunci mai bine, ca să nu pierdem timpul
Să furnizăm la întrebări răspuns de tip multiplu
Şi fiecare să bifeze concis, exact şi sigur,
Răspunsul propriu să-l aleagă, şi numai unul singur.
N-ar mai fi loc nici de confuzii şi nici de ezitare,
Şi nici vreo artă să răspunzi corect la întrebare.

1. De ce iubesc luna ianuarie?
2. De ce iubesc strazile cu nume de poeti?
3. De ce iubesc fulgii de nea?
4. De ce iubesc propozitiile care nu contin negatii?
5. De ce iubesc ceasurile care opresc timpul in loc atunci cand e cazul?
6. De ce iubesc un cap plin de idei?
7. De ce iubesc copiii care au fulare rosii?
8. De ce iubesc forta de atractie?
9. De ce iubesc pantofii care au in ei o intreaga poveste?
10.De ce iubesc soarele?

1. De ce iubesc luna ianuar… nu prea îmi amintesc,
Poate că fiindcă n-am iubit-o şi nici n-am s-o iubesc.
2. Pe străzi cu nume de poeţi arar m-am preumblat,
Iar praful pe pantofi, cumva, la fel mi s-a urcat.
3. Fulgii de nea or fi frumoşi când îi priveşti din casă,
Dar nu-i iubesc pentru că gerul înţeapă şi apasă.
4. Întreaga mea versificare de-acum e o negare
Şi o iubesc pentru că spune concis şi clar ce doare.
5. O fi prozaic ce vă spun, dar ceasul de mi-a stat
Întotdeauna mai târziu la treabă am plecat.
6. Un cap plin de idei e, sigur, un creier ideal
Şi îl admir dacă sunt bune, dar dacă nu… halal!
7. Copiii îi iubesc oricum, şi, iarna, cu fulare
Ar trebui cu toţi să umble, de orişice culoare.
8. Forţa de-atracţie ne ţine strâns înnodaţi pe sol
Şi când umblăm nu ne trezim căzând mereu în gol.
9. Povestea pe care-o conţin şi-o duc pantofii mei
E despre bătături ce dor când merg, de obicei.
10. Soarele-i bun, ne dă lumină, căldură, ne dă roade
Atunci când n-are dinţi în gură sau nu-i încins şi arde.

M-am străduit şi-am reuşit să fiu foarte concisă,
Doar că ce-am scris n-are vreo noimă şi-acum sunt indecisă
Dacă ar trebui s-o las uitată la nefinalizate
Postarea asta minunată cu versuri dezlânate.
Că de-am răspuns concis şi clar la zece întrebări
Nu mi-a ieşit o poezie, ci doar nişte vărzări!

Şi-acum, în varianta-n care
Aş scrie pe-ndelete,
De încă mai aveţi răbdare
Cu versuri desuete,
Am căutat prin vorbele mai dinainte scrise
Răspunsuri care nu-s la fel de scurte şi concise:

1. Pastel
2. Foi
3. Fluturi de stele
4. Nu cere gândului să se supună
5. O pădure fără foşnet
6. Înţelepciunea 
7. Poveste de iarnă
8. Vino în iarna mea geroasă
9. Pantofii roşii de bal
10.Nisip

Am fost prea aspră-n comentarii, dar e un argument
Că fiecare întrebare merit-un post decent
Care n-ar fi precum la şcoală lucrarea de control
Urmând la recapitulare şi cu alt scop şi rol.
Azi pe Blog Power îl salut şi îi doresc succes
Mi-a fost din toate cel mai drag, m-a provocat ades,
Eu am rămas în urma lui, el merge mai departe,
Nu mi se potriveşte forma de care are parte.