În lumină

În întuneric
aprind visului făclii;
stea în lumină.
(2012)

Tot în lumină
cuvinte de la prieteni
dezvăluie vis:

psi, Irealia, Dragoş, Vero, almanahe, Scorpio, Dictatura justiţiei, dordefemeie, Cristian, jora, Kadia, Abisuri

Festin

Doamna le-a făcut culcuş în şura de bârne.
A lăsat gemuleţul deschis pentru năsucuri cârne,
Ca să se strecoare, urmate de blana vărgată
Şi-apoi de o coadă vibrând timorată.

Astăzi s-au trezit în miros de friptură.
Trecuse ograda şi intrase în şură.
Ei ştiau codul de bună purtare:
Venise vremea să miorlăie cât mai tare.

S-au căţărat, gheare înfipte in lemn,
Primul urcat pe pervaz, mândru şi demn,
Prin fire de fân şi-a iţit mustăţi curioase,
Culegând informaţie despre izul de carne şi oase.

Cu aer de profesor, adulmecând cu o nară,
Apoi şi cu cealaltă, se pregătea să sară
Către bucătărie, că gura-i lăsa apă
Şi ar fi vrut festinul îndată să înceapă.

S-a dovedit lipsit de prevedere şi de expertiză,
Concentrat şi atent la miros şi la briză,
Căci din spate urcau spre geamul cu raza lucitoare
Alţi trei fraţi, aproape miopi, orbiţi straşnic de soare.

Unul a încercat să se prindă de un pai subţire,
Al doilea a rupt din pânza de păianjen câteva fire,
Iar ultimul şi-a apucat fraţii de cozile îmblănite
Şi-au căzut rostogol, ghemuri de puf încâlcite.

S-au privit unul pe altul cu ciudă,
Şi-au zburlit blana în atitudine crudă,
Arcuindu-şi spinarea pe lăbuţe întinse,
Cu cozile-n vânt şi privirile-ncinse.

Au încremenit ca o statuie de grup,
Încordându-şi şi ultima fibră din trup.
Cu urechile lăsate pe spate şi musăţile strânse
S-au scuipat elegant, iar tăcerea se frânse.

Se declarase războiul cu faţa lui hidoasă,
Cu scărmănări de blană gingaşă şi pufoasă,
Cu mieunări prelungi sub gheare ascuţite
La capăt de lăbuţe ce pedalau grăbite.

***

Mirosul de friptură s-a înteţit subit.
Războiul, cât de aprig era, s-a domolit.
Ştiind acum traseul, au năvălit, furie,
Prin gemuleţul strâmt către bucătărie.

Doamna abia de întorsese friptura în cuptor.
Pisoii s-au repartizat la câte un picior
Şi, împungând cu fruntea, torcând şi mieunând,
Au exprimat teribil de clar ce-aveau în gând.

Tertipuri de pisici, instincte ancestrale
Ce dau pe dinafară în mieunat cu jale
Şi-au împlinit menirea, iar doamna, amuzată,
Le-a dat toată friptura şi a mâncat salată.
(2012)

Cu douăsprezece cuvinte şi o fotografie
Au făcut o poveste sau o poezie: psi, almanahe, Arcon, anacondele, Dragoş, Dictatura justiţiei, jora, Scorpio, dordefemeie, Irealia, lolita, cammely

Muşcătură

Ca din măr rumen,
cu poftă şi cu nesaţ,
muşc din idee.

Dicţionar:

Ca
Echivalenţă
pe talere de cântar
între cuvinte.

Din
Fragment retezat
cu daltă sau cu cleşte,
ştirbind întregul.

Măr
Gravitaţie
ajunsă pe cap ţintă
pentru săgeată.

Rumen
Pârguit de foc
sau soare. Sănătate
pe obraji tineri.

Cu
Mână întinsă,
pripoană şi unealtă
pentru ajutor.

Poftă
Păcat săvârşit
fără prejudecată
şi cu sentiment.

Şi
Adăugire
cu scop de întregire
după virgule.

Nesaţ
Foame şi sete
arzând fără măsură
în trup şi spirit.

Muşc
Strângere de dinţi
gustând realitatea
în fragmente mici.

Idee
De înainte
tot şi tot ce urmează
din minte de om.
(2012)

Cine sunt eu?

Cine sunt eu? Of, numai de aş şti
În fiecare clipă ce alt aş deveni,
Ce vis aş încolţi, ce răsărit de gând
M-ar umple de mirare ori m-ar lăsa plângând!

De-ar trebui să mă cuprind în câteva cuvinte,
Trecut, prezent şi vis, cum mi s-au scris în minte,
M-aş înroşi, m-aş bâlbâi, aş tremura de spaimă
Că tot prezentul meu abia de se îngaimă.

Apoi m-aş aduna, secundă cu secundă,
Şi mi-aş simţi trecutul cum râuri îşi scufundă
În negrul din uitare şi, nici cu ochelari
Şi hapuri pentru minte, tot n-aş vedea mai clar.

M-aş proiecta, pe urmă, sperând, în viitor,
Visând la zboruri pline şi... oase care dor.
Ştiu să-mi croiesc visarea cu aripi mari de ceară.
Mai trebuie să cumpăr norocul de la moară.

Moara macină timp şi-mi dă înţelepciune
Făina mi-e cernută pe tâmple... Ce minune!
Cine sunt eu? Îmi cer umil iertare
Că n-am răspuns valid la întrebare.

Aş fi putut să copii, să mă citesc din urmă.
Jurnalul meu cu versuri ar fi făcut o sumă.
Ar fi avut şi lipsuri, furate la cântar,
Ori vorbe care mint şi-s spuse în zadar.

Dar, vai, ce plictiseală, ce somn m-au doborât!
Să mă repet pe mine nu-mi ţine de urât.
Cei care mă cunosc mă ştiu după surâs
Şi-aşa are să fie cât împărţim un vis...
(2012)

Abia aştept să citesc cum s-au povestit pe ei înşişi, astăzi, duzinarii: psi, almanahe, jora, Vero, dordefemeie, Scorpio, Irealia, Some Words, incognito, Dragoş

După încă cinci ani Eddie pune aceeași întrebare. Eu rămân consecventă și răspund la fel. Dar sunt curioasă ce alte răspunsuri va primi.

Ard numai ce doare

Ieri, prin păduri, prin munţi, prin soare,
Călătorind prea repede – mereu mi se întâmplă –
Se strecurase pe la coada ochiului, la tâmplă,
Şi de la brazi la vale, toamna trecătoare.

Era greu s-o zăreşti, era o ghicitoare.
În linişte îşi trimisese peste frunză o solie…
Vântul cel blând părea să o învie,
Iar ea se pregătea să intre în culoare.

Pe-o ramură zvâcnea, zvâcnire-amăgitoare,
Un mugur ca un vers din vara cea târzie,
Dar frunza lui nicicând nu are să mai fie
De vânturi mângăiată şi nici scăldată-n soare.

Nimic nu e statornic, doar timpul şi măsura –
Căuş să îl adun şi să îl drămuiesc –
Dar parcă tot mai bine-i să uit şi să trăiesc
Cu dor oricare clipă prin care-mi trec făptura.

Îmi ţin încă fereastra deschisă către zare
Când mi se face toamnă, când mi se face seară.
Nici frunzele, să urce pe ram, nu au o scară,
Iar eu, în focul toamnei, nu ard decât ce doare…
(2012)

Cuvinte ard, şi tot ele alină
Aşa cum le-au legat cu toţii în duzină:
psi, almanahe, anaconde, virusverbalis, dragoş, Dictatura justiţiei, Irealia, altcersenin, dordefemeie, Some Words, Lolita, cammely

Am fost odată prieteni

Motto:
"nu ştiai că inima mea
nu are ieşiri,
nu-i aşa?"
(Nuţa Istrate Gangan)

Ne-am aşezat alături şi ne-am cuprins cu gândul,
Şi ne-am închis sub pleoapa dospită a tăcerii
Adânc împărtăşită cu vinul întâmplării
Că în acelaşi timp, destinul căutându-l,
Vânăm aceleaşi stele, visăm acelaşi zbor.
Ne-am luat tot înţelesul, chiar de ne-a fost părere…
Ştiam unul de altul cât nor aveam în dor
Şi nu era cuvânt cât cuprindea-n tăcere
Blândeţea şi surâsul din clipa unui ochi.
Ne socoteam atent emoţii-întâmplări,
Ne căutam în palme descântec de deochi
Pentru neaşteptate tristeţi în aşteptări.

Furam doar bucurie, ne-o dăruiam întreagă,
Haiduci prin codrii noştri cu stelele pe ram,
Cărarea dintre noi, oricât ar creşte, leagă
Crengile, sus, de stele şi stelele pe geam.
S-a întâmplat ca timpul furiş să se strecoare
Între-ale noastre glasuri, nu între-auz şi glas.
Ecoul se încheagă când trece peste zare,
Eu ştiu că eşti acolo şi tu ştii c-am rămas.

C-am fost odată prieteni ar spune unii-n grabă,
Noi ştim că încă suntem tot ce am fost odată.
Când ni se-adună calea privirea nu întreabă,
Gândul nu se-ndoieşte şi inima e toată
Înfiptă cu-adevăr în fiece cuvânt.
La fel şi în tăcere, în inimi e tumult
Ce toarce vreme bună, furtună grea cu vânt...
Dar întâmplarea noastră-i acum ca şi demult.
(2012)

Povestea despre prietenie se spune şi la: psi, almanahe, jora, Dictatura justiţiei, Vero, Scorpio, Some Words, cammely, anacondele, Dragoş, tibi, virusverbalis

Iarba copilăriei

Am străbătut toată iarba copilăriei cu tălpile goale.
Era spălată cu rouă, mătăsoasă şi moale.
Nu creşteau în ea mărăcini, nu erau pietre ascuţite
Să-mi cresteze tălpile, socluri de vise desţelenite.

Mai târziu, cu opinci de fier în picioare,
Am tăiat prin codri de spini îngustă cărare.
Visele îmi crescuseră pe umeri înaripate.
Uneori le purtam strânse, alteori întindeam zboruri înalte.

Iarba copilăriei e încă sub tălpile mele -
Amintire sau nu, roua e plină de stele -
Şi tot o mai simt rece, şi umedă, şi curată.
Îmi spală noroi de pe tălpi şi din inima toată.
(2012)