Încă o clipă

Când ai să pleci,
Să laşi uşa deschisă
În urma ta.

Vreau să te zăresc încă o clipă…
(1991)

Efemeră păpădie

Vântul adie,
Efemeră păpădie,
Unde-ai dispărut?
Oare te-a durut?

A fost o clipă,
Sau doar risipă,
Am crezut că zbor,
M-a frânt un nor.

Ceaţă pustie
Peste ochi să fie,
Visul i-a orbit
Şi i-a mistuit.

Vântul adie,
Efemeră păpădie,
Numai un sărut,
Atât, şi-a trecut…
Oare te-a durut?
(1991)

Nu cere gândului să se supună

Nu sunt a ta! Şi nu voi fi decât din întâmplare.
Nu cere gândului să se supună,
Poate doar inima, nebună,
Va fi a ta, odată, cu mirare.

Să mă iubeşti, dar să nu-mi ceri
Să fiu femeia ta cuminte,
Aşa cum îţi aduci aminte
Din ce-am trăit în alte primăveri.

Iubeşte-mă! Şi te-oi iubi şi eu,
Dar lasă-mi aripa să zboare,
Să se înalţe pân’la soare
Şi, dezlegată, lângă tine-oi sta mereu.
(1999)

Don't ask my thoughts to flounder

I am not yours! I'll never be by any chance.
Don't ask my thoughts, so free, to flounder.
Maybe my heart in crazy dance
will be all yours, someday, with wonder.

Love me, but never ask of me again
to be your woman, dutiful and wise,
as you remember (and you hope in vain),
from what we've lived under those clear skies.

Love me!  And I'll love you, too, you know,
but let my wings to fly and raise
until they'll touch the sun and glow,
and then, I'll stay beside you. Always...
(2020)

Odihna mării

În suflet, deseori, mi s-au zbătut
Ape, în zbucium furtunos,
Şi-am fost navigator temut,
Şi am iubit vâltoarea valului spumos;

Până-ntr-o zi când umărul tău bun
Mi-a stat sub tâmplă liniştit
Şi-am început avară să adun
Clipe de pace fără de sfârşit.

Atâta tihnă sufletu-mi cuprinde
Când te privesc dormind,uitat de rele!
Cu ape limpezi vrea să mă colinde
Odihna ne-ncercată-a mării mele.
(2000)

Ca fluturii

Ne-am strecurat ca fluturii prin vară,
Şi am cules nectar până spre seară,
Pe urmă am spus noapte bună şi-am mers la culcare,
Iar dimineaţă n-a mai fost soare.
(2000)

Descântec

Să-mi prinzi în păr bijuterii,
Fluturi cu cercuri argintii,
Să-mi pui pe umeri mantie strălucitoare
Încropită din raze de soare,
Să mă învălui în nori,
În jur să aduni aripi de cocori,
Să scrii, cu semne de lumină,
Începând de la rădăcină
Până la frunzele aburite,
Cântece, triluri neistovite.
Să nu mai stiu de sunt femeie
Sau vreo liană despletită
Ce se înalţă din curmeie
Într-o pădure de iubire nesfârşită.
(2000)

Spaimă

O umbră albastră de munte, terminându-se-n cer,
Privirile captive ce vor să se scufunde în nesfârşitul eter;
E-un dor de plecare sau, poate, e-o spaimă ce-ndeamnă la fugă;
Să laşi totul în urmă şi-ajuns pe culme, să fii ca o rugă,
Să cauţi nimicul sau să cuprinzi tot ce trăieşte,
Să fii ca un abur subţire, să simţi cum durerea te creşte,
Să ajungi aripă numai, sau să fii numai zbor;
E-o spaimă ce-ndeamnă la fugă sau, poate, de plecare e-un dor.
(2001)