Mă lupt cu morile de vânt
pentru o palmă de cuvânt,
pentru o urmă de bun simţ.
Ţin adevărul între dinţi,
dar mă lovesc de ziduri hâde,
strig spre urechi rămase surde,
arăt cui poartă ochelari de cal
minciuna dănţuind la bal.
Pierdută-i de la început
lupta cu boţul greu de lut
ce fură gânduri şi idei,
că nu le are pe-ale ei.
De ghilimele n-a aflat la şcoală,
nici de citat, iar de sfială,
de i-o fi spus vreodată cineva,
a conjugat cu ea doar verbul a uita.
De-i ceri să îţi răspundă, tace mâlc,
iar cinstea-i un cuvânt ce are prea mult tâlc,
împodobită ca păunul cu vorbele străine,
picioarele desculţe mocirla i le ţine.
(2011)
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu