M-am rătăcit, mă caut, regăsesc fragmente din ceea ce am fost, din ceea ce sunt, le aşez in cuvânt, le arăt cui vrea sa le vadă. "Pentru a scrie nu-mi sunt de trebuinţă reflectoare, îmi e de-ajuns lumina de la lumânare."
vineri, 6 august 2010
Pe rând câte o zi...
(traducere)
Lumea-n loc mi s-a oprit,
Într-o zi, şi-o clipă doar
Am crezut că am murit,
Cum fusesem în zadar.
Mi-ai intrat în inimă
Şi ea ţi s-a dăruit,
Sufletul de lacrimă
În albastru mi-ai vopsit.
Cine-ar fi ştiut c-o fată
Poate-aşa de mult să-nsemne,
Să-mi învârtă lumea toată
Numai cu firave semne?
N-ar fi trebuit să treacă
Timp atât ca să-nţelegem
Întâmplarea care leagă,
Şi ce ne e dat s-alegem.
De-atunci ştim cu siguranţă
Ce-i de spus; ce s-a făcut
Să desfaci nu-i vreo speranţă,
Dar păstrăm acest gând mut.
Şi treziţi într-un sfârşit
Am decis să încheiem
Povestea ce-a dăinuit
Şi ce-o fi ...să mai vedem.
Câte-o zi să luăm pe rând...
Până nu-i nici vers, nici gând...
(2010)
Luăm pe rând câte o zi, dar şi vers mereu va fi.
Andrei a închis o bucată de suflet într-o poezie: One day at time...
Abonați-vă la:
Postare comentarii
(
Atom
)
A piece of my soul, just as you said. One piece that you turned into what should be a masterpiece :X
RăspundețiȘtergereThanks