Să trag un nor

Aş vrea să trag un nor peste setea pământului,
Să am puterea vântului
Şi să-l desfac şuvoaie
Ca să rupă, să încovoaie
Rădăcinile arşiţei care crapă ţărâna.
Să-şi întinerească faţa, bătrâna,
Să-i crească plete de iarbă,
Să se împodobească cu salbă
De flori peste riduri uscate,
Să le umple pe toate
Şi să se facă lut roditor,
Să plângă din izvor
Lacrimi de bucurie
Pentru ce-are să fie...
(2012)

Poveste în zori

În fiecare dimineaţă i se sculpta pe pernă
O altă formă după visul de cu noapte,
Şi pentru că i se dusese visul în uitarea cea eternă
Şi nu-i mai rămăseseră din el decât vreo două şoapte,

Şi-acelea fără înţeles, nelămurite,
S-a dus să caute în largul din uitare
Visările în somnul lui ivite,
Că poate-i arătau necunoscută zare.

Dar largul din uitare era atât de larg
Şi-n el erau închise atâtea întâmplări
Că nici urcat pe vârful celui mai 'nalt catarg
Nu-i cuprindea decât o parte dintre zări.

Iar visul lui pierdut în valuri de uitare
Şi parcă descompus în fapte fără sens,
Împrăştiate de curenţi la mare depărtare,
Era aproape imposibil de cules.

Iar zorii l-au orbit cu vasta lor lumină
Şi a uitat ce caută în apele adânci,
A fost foarte aproape de vis, la rădăcină,
Dar s-a trezit în soare şi s-a lovit de stânci.

Pe-acolo erau urme din vise de-altădată
Care stăteau lipite de pietre neclintite,
Le-a adunat atent şi-a desenat o hartă
Din piese disparate, cu grijă potrivite.

Iar la final tabloul cu pete colorate
Din visele lui toate, mereu pierdute-n zori,
Era făcut din formele care i-au fost sculptate
De somn pe puful pernei cel moale ca de nori.

De-a dezlegat secretul ascuns în puf de perne
Sau s-a-ncurcat în vise încâlcite între ele
Nu mai contează fiindcă totul se va cerne
În largul din uitare când cerul plouă stele.
(2012)

În zori se ivesc 
poveşti din marea celor
cu drag de (psi)cuvânt.

Mărgăritare

Zgură

Umbră rece pân’ la miez prăduind mărgăritare,

Umeri slabi, simţire goală şi nesaţ în buzunare,

Sigur doar pe jumătate de întreaga lui avere,

A lăsat numai o urmă: zgura setei de putere.

Urmă

Prăduind mărgăritare cu nesaţ care nu-i trece,

Le-a pătruns sigur în miez. Nu i-a fost umbra nici rece

Şi nici goală, ci întreagă şi purtând o jumătate

Dintr-o urmă de poem peste umeri, spre departe.

Nesaţ

Nicicând jumătate, ci numai întreagă,

Cu umbră pe ochii arzând de nesaţ,

Cu miez de ispită, ce sigur te leagă,

Chiar rece ca gheaţa, te prinde în laţ;

Nu goală, dar straie mai multe nu are,

Pe umeri se prind şiraguri cu jind

Făcute din stele ori mărgăritare,

Şi-ai vrea câte una să le furi, prăduind

La urmă, întreagă, şi umbra ce-o lasă,

Că-i miez nesfârşit din fragedă noapte,

Cu perle pe cer şi-atât de frumoasă

Că ielele-n horă o umplu de şoapte.
(2012)

Mai multe mărgăritare la ceilalţi duzinari din clubul psi.

Dar lunile?

Din zile se fac
Săptămâni. Dar lunile?
Se leagă din nopţi?

Zilele săptămânii noastre

Zilele săptămânii noastre sunt tot mai puţine
Fiindcă supravieţuim de azi pe mâine
Şi parcă toate seamănă între ele...
Păşim egal pe aceleaşi podele
De gânduri despre pâine.

Nu-i nicio diferenţă între luni şi joi,
E incertă şi rânduiala zilelor pentru noi,
Când ne trezim trişti la aceeaşi oră.
Când ne prindem de nevoie în horă
Ca să batem pământul în picioare,
Ştiţi, până şi pe el îl doare
Fiecare talpă, fiecare cădere...
Nu-i cădere de frunze efemere,
Ci cădere de ideal
În incredibil de real.
Într-o geometrie în plan social
Zilele săptămânii noastre-s asemenea,
Nici una nu-i bună, nu-i nici una mai rea
Decât ştim că poate să fie.
Cu mintea închisă într-o cutie
Făcută din rutină
(“noi n-avem nicio vină”)
Avem de ales între fond şi formă.
Doar că forma e diformă
Şi în fond cine ştie
Cum să aleagă între urât şi sărăcie
Între minciună şi hoţie?

Zilele săptămânii noastre sunt toate la fel...
Se învârt monoton, învechit carusel
Cu oprire în duminici rare,
Dar nu-i nici atunci sărbătoare.
Caruselul se învârte… nimeni n-are scăpare
Pentru că la fiecare ieşire din bâlciul blamat
E pus semnul de drum înfundat.
(2012)

Zilele săptămânii sunt altfel pentru fiecare din noi, cei înscrişi în tabelul de la psi.

Egrete

Sensuri adânci care-au trecut prin inimi mute,
Corăbii rătăcind prin noaptea unei iubiri pierdute,
La răsărit vor da răspuns, arse de sete,
Cuvânt întins pe aripi şi pe gâturi de egrete.

***

Corăbii mute pe ape adânci din noaptea uitării
Prin gâturi hulpave înghit răspuns din trecut.
Mi-e sete deja de alt răsărit în cuvânt pe marginea zării,
Ca un zbor de egrete prin inimi ce s-au renăscut.

***

Egrete cu gâturi prelungi, corăbii în zbor graţios,
Ne intră în inimi uimite şi mute, cu nou răsărit.
Noaptea-i cuvânt din trecut. Şi sete de pur şi frumos
Ne sapă izvoare adânci, răspuns către cer nesfârşit.
(2012)

Duzina de azi nu mi-a dat pace, mai ales după ce am trecut pe la Vero

Corăbii de hârtie

La răsărit egrete mute
Zburau din mine spre trecut,
Cu siluetele pierdute
În alungiri de dor tăcut,
Cu gâturi aţintind spre zare,
Spre nesfârşita ei chemare.

La prânz corăbii împânziră
Marea cu albul din speranţă.
Cântau sirenele din liră,
Ele durau cât ţine-o viată.
Făcute simplu din hârtie,
Mi-erau răspuns către vecie.

Apoi mi s-a aprins o sete
Cu rădăcinile-n cuvânt,
Adânci, voind ca să repete
Arşiţi trecute pe pământ.
Noaptea nu vine să mă prindă
Cât inimi blânde mi-s oglindă.
(2012)

Inimilor blânde din clubul psi
Cu aceleaşi douăsprezece cuvinte s-au destăinuit dordefemeie, anacondele, tibi, Scorpio, Dictatura Justiţiei, virusverbalis, Irealia, Verovers, almanahe, altcersenin