Plimbare

Îmi aşez paşii
Pe urmele săpate
În amintire.
(2012)

Urme de paşi pentru Cuvinte pe portativ.

Totdeauna

E-aşa uşor să îl promiţi pe totdeauna
Când fără de sfârşit îţi pare viitorul
Sau când departe-l vezi şi când îţi e totuna
Pasul uşor ori liber zborul.

Mereu e-o vorbă ca oricare alta,
Şi crezi în ea şi-o spui fără să minţi,
Şi înainte ţi se-aşază dăltuită soarta
Încoronându-ţi gândul cu visele fierbinţi.

Apoi, când se scurtează zarea
Şi cerul cade mai aproape de pământ,
Din îndoială creşte întrebarea:
Cât e-adevăr şi cât minciună în acel cuvânt?

Chiar dacă idealul ţi-a rămas frumos
Şi jinduieşti să nu-i cunoşti sfârşitul,
Ai înţeles că pentru totdeauna e puţin mai jos
Decât îţi plănuiseşi infinitul.

Deodată gândul altfel se măsoară
Şi, mai târziu, mereu devine pentru-un timp,
În ordinea firească ce-i viu tot trebuie să moară
Cum pietrele se sparg în fire de nisip.

Iar promisiuni făcute pentru toată viaţa
Se risipesc tăcut ca valul înşirat pe mal,
Iubiri fără sfârşit se sfâşie ca ceaţa
Şi-au gust amar şi iz de ireal...

Dar poţi, fără să ai în faţă veşnicia,
Să faci visările să se închege,
Să le sădeşti ca să-ţi rodească glia
Şi să păstrezi speranţa ca literă de lege.
(2012)

Desen

Desenez viaţa:
Curcubeu cu cinci simţuri...
Mi-s prea puţine!
(2012)

Andra Pavel a dat tema pentru Cuvinte pe portativ, i-am furat ideea şi am închis-o în vorbe puţine. O întorc, însoţită de cântec, la Ora MWB.

Delir

I-o fi fost destinul crud şi nedrept,
Ori nu i-a păsat, n-a trăit înţelept,
Şi-a scufundat mintea în aburi de iele
Şi n-a mai ştiut cum să scape de ele.

Cu privirea neclintită, străină şi goală,
Cu mintea la fel, spălată de boală,
Părea o statuie fără soclu, care încă respiră,
O piatră sculptată cu sufletul liră
Cu corzile smulse şi cântecul lipsă...
I-a plouat cu tropot mărunt şi în clisă
I s-a schimbat întinatul pământ.
În noroi i s-a prins cel din urmă cuvânt,
N-au mai fost salutări trimise departe
Şi zâmbete strâmbe i-au căzut şi-au fost moarte.
Anii-i sunt clipe, iar clipele nori
Căci timpu-i cenuşă şi-i lipsit de culori,
Şi nu-i ştie slava şi nu i se-nchină
Când nu-i întuneric şi nu-i nici lumină,
Când n-are nici drum şi nu e nici scară
Pe care să urce şi numai coboară
În abisul căscat înăuntru şi cade în silă
Căci nu-i eficientă nici măcar o pastilă.

Delirase de febră, se văzuse sculptură
Din piatră cioplită, cu lacăt pe gură,
Cu lacăt pe minte şi ar fi cerut
Şi lacăt pe suflet, că mult a durut
Tăcerea şi groaza, nemişcarea şi-amarul...
Aflase acum cum arată hotarul,
Ştia ce înseamnă un an, ce înseamnă o clipă...
Erau prea de preţ ca să facă risipă!

I-a ajuns un surâs ca să spulbere nori
Şi să-şi umple iar timpul cu poveşti în culori.
(2012)

La psi găsiţi îndreptare către mai multe înţelesuri pentru aceleaşi douăsprezece cuvinte.

Noaptea inocenţei

De vârsta inocenţei… încerc să îmi aduc aminte
E-aşa demult şi-aşa de vag că nu mai am cuvinte
Din visul ei alunecând prin ani ca o himeră,
E-aşa demult că parc-ar fi de tot din altă eră.

Am răsfoit caiete vechi cu foi îngălbenite,
Scrise atent şi caligrafic şi-atât de recitite
Că literele s-au topit şi-i greu de înţeles
Cum s-au găsit, cum s-au legat, de unde s-au ales.

Erau chemări cu deznădejde şi dor neterminat,
Erau ploi triste, ploi cu lacrimi… pentru ce? Am uitat…
Erau şi bucurii în versuri, şi promisiuni eterne,
Şi noaptea, vise fără somn în cuibul dintre perne.

S-au spulberat în zori ce-au ars fără vreun pic de milă
Visul curat şi i-au închis cenuşa lui umilă
În urna grijilor mărunte a zilelelor de mâine
Care tot vin cu întrebări despre bucăţi de pâine.

S-au spulberat şi-n înserări, întunecând cu lacrimi
Iubirea pură înghiţită de râu de rău şi patimi;
Din noaptea blând-a inocenţei a mai rămas speranţa,
Şi ea ascunsă ca să nu îşi irosească viaţa.

Rămasă azi fără iluzii, mai jos cu nişte vise,
Cred mai puţin sau chiar deloc în vorbele promise,
Am nişte semne peste suflet şi mi-am făcut armură
Din cicatrici ce nu se şterg - pecete şi măsură.
(2012)

Despre alte nopţi ale inocenţei se vorbeşte astăzi în Clubul psi.

Parfum

Coroane de zei
Scutură blând pe alei
Parfumul de tei.
(2012)

Lucruri simple

Lucruri simple şi zâmbete de-o clipă
Pe care le primeşti cu inima deschisă
Le înţelegi din zbor şi-apoi le uiţi în pripă
Tot aşteptându-ţi zarea dorinţelor promisă.

Şi crezi că împlinirea îţi vine anunţată
Cu cântec de trompetă înalt, spre luare-aminte;
Cu sufletul la gură şi fruntea încruntată
Cauţi să recunoşti doar unul din cuvinte.

Când dulce, când amară, viaţa înşelătoare
E o alunecare prin clipele mărunte
Şi-i rareori ca-n vis, aşa, strălucitoare,
Când i s-a dat patină din rutină şi din amănunte.

Poţi să te plictiseşti şi-n somn să te cuprinzi
Sau, mai rău, somnambul, să rătăceşti cărarea,
Te poticneşti de praguri şi te izbeşti de grinzi
Şi mii de licurici îţi ameţesc visarea.

Şi aburit de-atâtea steluţe verzi în noapte
Când te trezeşti cu dorul teluric de a atinge zări
Cu visul prea înalt, mascat de nori, ai gânduri coapte
Cu miezul nobil şi-ai deprins să te avânţi pe scări.

Apoi, din plictiseală-n plictiseală,
Mai urci o treaptă, mai străpungi un nor,
Şi, când te ia de înălţime ori de foame ameţeală,
Guşti la desert un zâmbet cu susan şi-o doză de umor.

Chiar dacă n-a sunat trompeta sau n-ai auzit,
Din zâmbete şi trepte, din amănunte dulci-amare
Te-ai ridicat pe cale şi-ai trudit.
Fără să bagi de seamă ai atins o zare şi înc-o zare...
(2012)

Simple sau complicate, alte gânduri cu acelaşi izvor de cuvinte numai bune de citit, de simţit, de înţeles stau adunate mănunchi la psi.