Un visător

Un visător trăieşte deodată două vieţi:
Una de azi pe mâine, din întâmplări mărunte,
Şi alta neştiută în care nu-s peceţi
Să stea nesfărâmate când i se pun pe frunte.

Un visător mai are o aripă ascunsă
Şi, chiar dacă făptura îi e neînsemnată,
A învăţat să zboare în lumea nepătrunsă
De cei cu mintea scurtă şi inima uscată.

Un visător îşi poartă visarea ca pe-o torţă
Care-i arată drumuri ce n-au mai fost umblate
Şi le desţeleneşte, şi-apoi mai are forţă
Ca să înalţe ziduri şi turnuri de cetate.

Un visător dărâmă oprelişti şi zăgazuri
Sau ştie iscusit care se ocolesc,
Deschide porţi prin munte şi taie văi în valuri
Cu aerul că totul e simplu şi firesc.

Un visător trăieşte cu fulgerul în minte,
Şi visul lui e treaz, cu aripa întinsă,
Nu-i trebuie adesea nici urme de cuvinte
Ca să-şi cresteze gândul pe bolta necuprinsă.

Un visător e firul de praf pus în balanţă
Care înclină timpul în partea lui de viaţă
Şi-i picătura de rouă limpede, curată
Care stârneşte valul şi-l poartă marea toată.
(2012)

Pentru şi din cauza Biancăi Badea, după ce am citit Nu sunt scriitoare.

Mărţişor

Prima zi de primăvară
Scoate din zăpadă flori,
Delicat le înfăşoară
Şnurul în două culori:

Alb şi roşu împletetite,
Prinse-s florile pe aţă,
Cu ele-s împodobite
Fete cu lumini pe faţă.
(2011)

Călător printre destine

Călător printre destine,
Ele trec pe lângă tine,
Le întreci şi le petreci,
Uneori mai schimbi poteci...

Prinzi câte-un străin de mână
Şi faci din suflet fântână,
Îi alini setea şi dorul
Şi îţi risipeşti izvorul...

Te împarţi pe la răscruci,
Te aduni pe unde-apuci
De prin boabele de rouă,
Câteodată din ce plouă...

Uneori nimeni nu crede
C-ai trecut, că nu te vede...
Alteori, când spinteci văi
Şi deschizi nescrise căi

Se stârnesc în jurul tău
Zâmbete, păreri de rău...

Călător printre destine,
Ia ce-i bun la drum cu tine!
(2012)

Cuvinte amânate

Cuvinte amânate,
Ascunse, încuiate
În sipete de fier
Cu lacăte de ger,
De vor scăpa vreodată
Din temniţa uitată
Vor scrie cu mânie
Povestea lor cea vie,
Vor deveni scântei
Având puterea ei
De-a arde pân’ la scrum
De-a risipi şi fum
Şi alte amintiri
În loc de neiubiri;
Vor deveni cuţite
Cu muchii ascuţite
Tăind iluzii bete,
Ritualuri desuete
Legând ca funii groase
Aripi cândva frumoase;
Vor deveni potop
Căzând strop după strop,
Neînţeles de dese,
Neabătut culese
În râuri şi în mare
Din zare până-n zare…
Cuvinte amânate,
Apoi desferecate.
(2012)

Surâs

Ţi-ai desfăcut dintre surâsuri
Pe cel mai tandru şi mai blând
Ai pus în el suflet plăpând
Şi-n colţ de ochi vreo două riduri.

Erau un semn de împlinire,
Nu aminteau de încruntare,
Nici de vreo umbră care doare,
Fiind ieşite din iubire.

S-au adâncit zi după zi,
S-au scris din zâmbet nesfârşit
Ca să nu uiţi cât ai iubit
Şi să surâzi cât vei mai fi.
(2012)

Parfum

Am să îţi smulg vreo câteva petale
Din uimitoare, gândurile tale,
Pe urmă am să le înşir, înmiresmate,
Pe foi, în nu ştiu ce uitată carte,
Am s-o aşez pe raftul cel de sus,
Să fie între toate doar o carte-n plus...

De se va întâmpla de-acolo s-o cobor,
Să scutur de pe ea şi praf, şi timp uşor,
S-o răsfoiesc atent ca să nu-i pierd din file
Şi nici dintre petale uscate şi fragile,
Am să îţi redescopăr târziu, ca din greşeală,
Parfumul de pe gânduri întrepătruns în coală.
(2012)

O iarnă perfectă

Ar fi perfectă iarna venind pe nesimţite,
Fără să îşi ascută nici dinţii, nici cuţite
De ger muşcând prea aprig, de viforul cu zbor
De neoprit, prea aspru, prin tot pătrunzător;

Ar desena pe ramuri atât de ireale,
Nepotrivite flori, cu gheaţă în petale,
Ar înşira pe trunchiuri doar scoarţe argintii,
Ar umple tot văzduhul cu aripi străvezii;

Ocean cu valuri albe ar revărsa pe dealuri,
L-ar contopi cu cerul din care curg iar valuri
Din îngheţate pulberi de stele răsfirate
Ca în copilăria poveştilor uitate;

Ar creşte în grădină din oameni de zăpadă
O oaste neînvinsă ce n-ar putea să cadă
Decât la primăvară şi-atunci are să fie
Luată de dezgheţ în blânda lui robie;

La streşini, din lumină prelinsă, îngheţată
Coloane transparente ar încropi îndată,
Imaginea de orgă ar  zămisli din vânt
În mintea ce visează imaculat un cânt.

Şi toată întâmplarea ar ţine nişte zile
Cât ar sufla o dată Gerilă printre file
De calendar uitat pe-afară, pe terasă;
Iarna ar fi aievea crăiasa cea frumoasă.
(2012)

Inspirată de o iarnă grea şi de Blog Power