O iarnă pe care n-o aştept

Iubesc cu patimă toamna aprinsă,
Lumina ei de flăcări în păduri,
Aerul umed, pământul jilav, norii suri,
Haina de frunze sub paşi întinsă,
Ploi nesfârşite,
De vânt despletite,
Neguri stăpâne pe zori,
Cerul plângând pe aripi de cocori.

Mi-a fost secetă şi întuneric; întâi prea fierbinte
şi-apoi mi-a fost de îngheţ,
Toamna aceasta m-a minţit fără cuvinte
Şi s-a sfârşit înainte să-mi fie de preţ.

Vine o iarnă pe care n-o aştept,
Sau poate-i deja pe la poartă,
Ştiu că ar fi înţelept
S-o primesc şi pe ea pe-a timpului hartă…
Cu geruri, cu viscol, cu ameţite ninsori,
Argintul împletit pe ramuri şi fiori
De gheaţă prin suflet şi uimită încântare
Când atât de frumos natura îşi moare.
(2011)

Era devreme

Era devreme şi nu puteai să ştii
Şi n-aveai cum nici înţelept să fii,
Că nu-ţi era aproape decât o singură măsură
Pe care-o apărai cu inima ta pură,
Era măsura visului aprins
Şi-a idealului întins în necuprins.

Era devreme şi iubeai frumos,
Iubirea îţi intrase în suflet pân'la os
Şi îţi făcuse inima să cânte
Acorduri necântate înainte,
O muzică iubită şi de zei
Din note ce scriau numele Ei.

Era devreme şi erai erou,
Fără să înţelegi ai inventat din nou
Pe Făt-Frumos ce-l ucidea pe zmeu,
Pe cavalerul dârz, cu inimă de leu,
Pe cel care a încercat fără vreo ezitare
Aripa să-şi întindă şi să zboare.

Era devreme... şi-i la fel şi-acum
Când ţi-ai tocit pantofii şi tălpile pe drum.
(2011)

Printre ramuri de tăcere

Printre ramuri de tăcere
Trec silabe efemere
Şi se scutură pe rând
Din cuvinte câte-un gând,
Se încheagă în văzduh
Vorbele adânci de duh
Şi închipuie un nor
Alb, pufos, strălucitor,
Apoi norul se destramă
Şi îşi ninge floarea calmă
Peste ramuri şi mai dese,
Peste gânduri neculese.
(2011)

Dicţionar

Mi-am numărat cuvintele aseară
Mi se părea c-or să dispară
Vreo câteva mai vechi ce se temeau
Că le-am uitat şi că nu le mai vreau;
Şi unele mai noi care-au crezut
Că, nebăgate-n seamă, s-au pierdut
Prin colţuri neatinse de lumină
Şi se codeau: să plece ori să vină.

Le-am aranjat apoi în ordine perfectă
Ca într-un dicţionar cu viaţa pe copertă
Şi am găsit la fiecare sensul potrivit
Cu întâmplarea din care s-a ivit,
Iar celor ce s-au repetat mai des
Mai multe înţelesuri le-am ales
Şi nu mai ştiu nici eu să descâlcesc
Povestea lor şi cursul ei firesc.

Acum, dacă am terminat de explicat,
Mă tem că dicţionarul meu e complicat
Şi-ar trebui tradus măcar în limbile străine
Vorbite de cei care trec pe lângă mine.
(2011)

Un strop de fericire mereu la purtător

De ce să-mi ţin în palma altcuiva speranţa?
De ce să las un gând străin să-mi stăpânească viaţa?
De ce s-aştept de firmitura mea de împlinire
O altă inimă, când vrea, să-mi dea de ştire?
De ce să îmi ridic palate din cărămizi de suflet
Punând la temelie frânturi dintr-un alt cuget?
Dacă acestea toate s-ar dovedi firave
Ce ar rămâne-n urmă ar fi triste epave
Şi clipe risipite aiurea în furtună
Închipuind şiraguri întinse de minciună.

N-am fost şi nici nu sunt destul de înţeleaptă,
Le-am încercat pe toate, crezând că-i calea dreaptă.
Mi-a fost odată rău şi altădată bine,
Iluzii ce îmbată acum sunt mai puţine,
Dar într-un colţ de suflet pe care-l ştiu doar eu
Am s-o păzesc atent şi-am s-o păstrez mereu,
De are să mă prindă vreodată înc-un dor
Un strop de fericire să am la purtător.
(2011)

Am scos de la naftalină pentru provocarea de luni.

Fluturi de stele

Nu-mi place frigul, dar astăzi vreau puţină iarnă,
Ca de pe frunte să îmi cearnă
Fluturi de rouă,
Fluturi de stele,
Şi să-i aştearnă
Ca pe o perspectivă nouă
Pe toate câmpurile mele.
(2011)

Prea deplină tăcere

Câteodată se face înăuntru pustiu,
Câteodată, când caut, s-ar putea să nu fiu,
Câteodată nu e mai nimic de găsit,
Iubirile toate demult au murit,
Dar de-o vreme nici să mă doară nu ştiu,
Aş vrea să mai am un cuvânt încă viu.

Dacă smulg o iubire cu totul din mine,
Dacă în urmă îmi rămân mai puţine
Pe ramuri de suflet frunze de dor,
Dacă şi-acelea întristate mai mor
Prin neguri în zile de toamnă blajine
Şi rănile scad şi deprind să se-aline,

După durere şi zbucium apoi se întâmplă
Să ningă pe suflet şi puţin pe la tâmplă,
Şi poate că e prea deplină tăcere
Când, mută, nici inima nimic nu mai cere.
(2011)