Viaţa mea

Viaţa mea-i dăruită cu noroc,
Scrisă pe-o pagină de foc,
Cu umbre, cu stele, cu nori,
Cu semne neînţelese uneori,
Urcând dinspre rugină
Către vâltoarea deplină
A gândului aprins
De flăcări de vis.

Vorba aceea se poate pierde,
Dacă nimeni n-o crede,
Şi-ar fi o tulburare adâncă.
Sufletul o fi de stâncă?
Mulţi au vrut să-l dezveţe de iubire
Şi-au vorbit în neştire.
Cine i-o fi ascultat ?
Auzul meu e ciudat;
Îi plac numai sunetele clare,
Venite dinspre soare,
Încărcate de bunătate,
Zidite ca o cetate.
(2000)

A fost o rătăcire

Tot ce a fost, a fost o rătăcire,
O întrebare fără vreun răspuns,
Un dor prea aprig pentru-a fi ascuns
Sau alungat de prin cuvinte şi privire.

Nu te-am uitat în zilele străine
Ce-nsingurată le-am trecut în vis
Şi-am nins din ramuri albe de cais
Zadarnice petale peste tine.

N-aş vrea să risipeşti vreodat-atâta viaţă
Într-o iubire tristă, fără început,
Chiar dacă flori uscate în suflet mi-au crescut
Şi ochii-ades s-au cufundat în ceaţă.

Parte să ai, la vremea când dorului te pleci,
Nu de amara rătăcire-ndelungată,
Ci doar de-o clipă crâncenă şi îngheţată,
Cu lacrimi grele-n suflet şi cu ochii seci.
(1990)

Despre

Să povestesc despre mine
Ca şi cum despre un străin aş vorbi,
Să spun câte ramuri îmi înmuguresc
Şi câte flori rămân netrezite în noapte
Şi să mai spun despre dragoste şi neadevăr
Şi despre adevăr şi dragoste,
Să vorbesc despre zâmbet şi lacrimi,
Despre risipa lor întru bucurie
Şi despre multe altele încă.
Dacă dezbrac haina aceasta de cuvinte,
Ce mai rămâne din mine?
(1991)

Primăvară

Copaci albi troienind în sângele meu
Flori calde şi bune
Ca prima iubire;
Păpădii zidind efemer
Dorul plantelor
De a repeta prin culoare
Soarele;
Aerul clar curgând
Printre frunze nehotărâte în verde;
Şi o ramură muşcând cu mugurii
Chipul de lumină al zilei.
(1988)

Aş vrea

Aş vrea să adormi
Cu ochii la stele,
Să mă visezi printre ele.
Aş vrea să uiţi
Toate cuvintele
Pe care nu ţi le-am dat eu în grijă.
Aş vrea să te cuprinzi
În râul meu de doruri
Ca într-o mlaştină care nu ucide.
Aş vrea să fii,
În tot ce eşti,
Numai eu
Şi nimic altceva
Să nu rămână în tine.
(1990)

Întoarcerea în cuvânt

Mă scutur de tine, rutină,
Când noaptea se-aşterne deplin,
Te las să te-ngropi în lumină
Şi gândului merg să mă-nchin.

Sunt ore prelungi când atârnă
Nesomnul de pleoapa mea grea
Şi-nvie o lume străină,
O lume ce-i numai a mea.

Acolo aripi taie zarea
Legate pe umeri de gând,
Pictează cu fulger visarea
Şi-apoi se întorc în cuvânt.
(2010)

Pasăre şi cer

În zborul nostru spre iubire
Am fost eu - pasăre, tu – cer;
Şi dansul aripilor mele
Ne-a-nvăluit în blând mister.

Fantasme bântuind prin lume,
Acum, mai mult ca niciodată,
Ne-am rătăcit dintr-unu-ntr-altul,
Şi pasăre, şi cer, deodată.
(1998)