Cu altă femeie

Cu altă femeie
Te-ai plimbat pe Marea Egee
Într-o seară.
Cânta o chitară
Din altă eră
Efemeră.

Era o bizantină frumoasă
Ca o împărăteasă.
Ochii ei negri visau în noapte
Stoluri de şoapte.

«De pe pleoape, umbre prelungi
Să îmi alungi»,
Îţi spunea
Şi glasu-i de mătase se făcea.
«Ca o liana pe suflet să te înfăşori,
Să nu mai fie nori,
Şi-apoi să vina
O lumină
Divină.»

Cu altă femeie
Te-ai plimbat pe Marea Egee
Într-o seară.
Cânta o chitară
Din altă eră
Efemeră.
(2001)

Lasă-i visului aripa

Lasă-i ochiului culoarea,
Să-nchidă sub pleoapa lui
Cerul, soarele şi floarea,
Să se-nchine gândului.

Lasă-i gândului lumina
De la stele argintii.
Ideal să-ţi fie vina
Că se-nchină inimii.

Lasă-i inimii iubirea
Şi puterea dorului,
Să-i pricepi nemărginirea
Ce o-nchină visului.

Lasă-i visului aripa,
Îndrazneala zborului;
Veşnică devine clipa
Când se-nchină omului.
(2010)

Din neguri

N-ai să te-ntorci,
Nici o privire în urmă, nicicând,
Nici un cuvânt.

Arareori
Îi dăruieşti
Un gând.

Iscată din uitare,
Imaginea se ţese
Pierdută-n neguri dese,
Sub zile adunate
Ca rânduri negre dintr-o carte,
Ca ziduri grele de cetate.

Zăreşti un ochi ce râde şi altu-nlăcrimat,
Iar fruntea ce-i veghează amar s-a încruntat.
Dar iată că pe buze apare un surâs.
E cald… şi trist… şi obosit… şi stins.

Urâtă amintire! Şi-atunci stârneşti un vânt
Ce lung i-aduce părul pe chipul cel plăpând.
S-a estompat, din nou, sfioasa arătare
Ascunsă printre vremuri, sub neguri de uitare.
(1999)

Album

Trăieşte şi acum, în mine,
Fata aceea care te-a iubit
Ca primavara-n care vine,
Prin vântul tandru, liniştit,
Miracolul din flori curate
Ce se ivesc înmiresmate,

În suflet şi acuma poartă
Iubirea risipită în trecut,
Şi ştie de durerea toată,
Şi-şi aminteşte şi cum s-a temut
De lacul verde-amăgitor
În care te-ai ascuns de dor.

Dar eu, cea care, peste vreme,
Am învăţat din ce-a fost ieri
Puterea de a nu mă teme
Şi am deprins… de nicăieri,
Şi nici nu ştiu prea bine când,
Să nu te mai iubesc visând,
De tot să nu te mai iubesc,
Eu te păstrez ca-ntr-un album,
În fata care-n mod firesc,
Trăieşte-n mine şi acum.
(2000)

Mi se pare că răspunde cerinţelor celei de a zecea ediţii Blog Power, având tema Impossible love, aleasă de liderul de opinie al ediţiei anterioare, Losty88

Nu aştept

Nu aştept de la nimeni nimic,
Stau dreaptă, până-n vârf, ca un spic,
Atunci când nu adie
Vântul prin umbrelele de păpădie.

Îmi sunt îndestulătoare
Stelele, luna şi-un soare
Ce-mi luminează-ntre tâmple
Şi fac gândurile să se întâmple.

Preaplin de iubire
Şi patimi amestecate-n neştire,
Flăcări de aur şi zgură
Îi sunt inimii măsură.

Neguri de la mulţi am primit,
Uneori câte-un surâs istovit;
O fărâmă de zare albastră
Mi s-a lipit de fereastră.

O pasăre cu o aripă din cer
Şi alta din mine mai sper,
Dar de la nimeni nu aştept nimic,
Stau dreaptă, până-n vârf, ca un spic.
(2000)

Întotdeauna frig

Mi-e noapte
În frunzele cu şoapte,
Mi-e vânt
În ramuri verzi de gând,
Mi-e ceaţă
Când se face dimineaţă,
Mi-e frig
Întotdeauna când te strig.

Mi-s nori
Peste grădinile cu flori,
Mi-s ploi
Uitate între noi,
Mi-e brumă
Peste dragostea din urmă,
Mi-e frig
Întotdeauna când te strig.

Şi-apoi vin şi geruri şi zăpezi vinovate,
Şi toate ce-au fost vor fi iarăşi uitate,
Şi somnul se-aşterne atât de deplin,
Şi gustul tău galben aduce-a pelin,
Şi când mă trezesc cu tine în gând
Mi-e noapte, mi-e ceaţă, mi-s ploi, nori şi vânt.
(2005)

Altă lege

Ne-a adunat, o vreme, întâmplarea,
Am fost alături, fire de nisip,
Aduse de un val la ţărm din marea
În care ne-am pierdut după un timp.

Am cunoscut iuburea împreună,
Ne-am afundat în ea cu tot ce-am fost
Şi poate am visat o zână bună
Ce-a spus că unul fără altul n-avem rost.

Şi ne-am lăsat în stăpânirea firii,
Ne-am prins de suflete cârcei,
Ca, împletindu-se-ntre ei, iubirii
Să-i dea, pe veşnicie, un temei.

Şi a venit, apoi, o altă lege
Care, din calea noastra, a făcut
Două cărări să se dezlege,
Iar marea ne-a-nghiţit cu-al ei tumult.
(2000)