luni, 11 noiembrie 2013

Îmi plac oamenii?

Îmi plac oamenii? Îmi plac oamenii care...
şi-acum aş pune lanţ o seamă de petale, o seamă de lumini.
Aceeaşi oameni au şi nori, şi spini
şi când mă zgârii doare,
când mă umbresc îmi trece orice dor,
ba, uneori, cu greu opresc tăcut izvor
de lacrimi sau zgomotul cascadei de mânie.
Atunci aş vrea să nu-mi mai fie
ori eu să nu le fiu pe-aproape,
dar când privesc lucid şi înapoi de pleoape
şi mă întreb de-mi place ce găsesc,
mă înţeleg, mă iert şi-mi spun c-aşa-i firesc.
De ce-aş avea atunci altă măsură
pentru ce-i dincolo de pleoapă, la o uitătură?
(2013)

Îmi plac oamenii care visează,
care îşi trec visarea prin condei,
care cu inima şi mintea trează
se bucură de frumuseţea ei
şi-o dau în dar: izvor, cascadă
ce se prăvale-n sus în loc să cadă...
Câţiva din cei care-mi sunt dragi,
fac din tabelul psicului sălaş de magi.

12 comentarii :

  1. da, oamenii au si nori si spini, si miere si venin, iar viata-i si extaz si chin... :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Între extaz şi chin e-un curcubeu întreg
      şi pete cenuşii prin vrâste se aleg.
      Extazu-i trecător prea repede, prea rar.
      Chinul adevărat, cel fără de hotar
      şi el ni se întâmplă cu oarece măsură...
      Restul de curcubeu e cel care ne fură
      timpul cel preţios, la fel cu nori şi spini
      printre petale roz scăldate în lumini.

      Ștergere
  2. La trandafiri, și spini găsim,
    Iar dacă nu îi ocolim,
    Ne vom răni și-o să jelim!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. În rană prea adânc de intră spinul
      îl rupem - răzbunare din prea-plinul
      durerii şi-al amărăciunii, dar şi apărare...
      O fi greşit să pedepsim noi, oare?

      Ștergere
    2. Pedeapsa cea mare e chiar în iertare,
      Ce-alină durerea și rana cea mare
      Și vindecă rana, în suflet de-ar fi.
      Atunci răzbunarea din noi va pieri.

      Ștergere
    3. Sunt oameni ce nu preţuiesc iertarea
      ori n-o observă, ori o folosesc la şters pantofii.
      Dar nu ni-i bună nici atuncea răzbunarea,
      căci ne întunecă şi sufletul, şi ochii...
      Pedeapsa lor să fie că ne pierd
      din dar, din dor, din zâmbet, din dezmierd.

      Ștergere
  3. oamenii sunt buni şi răi
    un tot
    pentru că pot

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De-aceea mă întreb de-mi plac
      şi-i greu să îmi răspund şi tac,
      şi-apoi, într-un avânt de bunătate,
      dau răul tot deoparte, de o parte....
      De partea cealaltă mi se stârneşte frică
      de tot ce poate conştiinţa mică...

      Ștergere
  4. Să-ţi placă omul şi când e o floare
    şi când e buruiană, asta e-ncercare...
    O trecem ori n-o trecem, oare?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dovadă de înţelepciune e să-l luăm cum e
      pe omul rătăcit prin lume
      şi chiar de nu ne place, şi chiar dacă ne e
      urât şi ca făptură, şi ca nume
      să-i căutăm sămânţa de bine din miezul cel ascuns
      şi să pricepem răul de unde l-a pătruns.
      De i-om întinde mâna şi are s-o primească
      va fi o întâmplare senină şi firească.
      De ne-o răni probabil că-i mai bine
      să-l ocolim, nu să călcăm pe mărăcine...

      Ștergere
  5. implacabil, indisociabil, inerent si voalat, se cade a rosti chiar raspicat ca da, altfel cum?
    :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu spun că nu! Măsura-i una
      totdeauna,
      oriunde se îndreaptă uitătura.
      Altfel ar fi nedrept şi-ar fi stăpână ura.
      :)

      Ștergere