miercuri, 15 august 2012

Vis neterminat

Suntem inegali în multe feluri,
În idei, în credinţă, în ţeluri,
Suntem inegali în putere ,
Suntem inegali în lacrimă şi durere.

Unul vorbeşte o altă limbă
Şi-i înţeles mult prea rar.
Are între tâmple idei care schimbă
Pe faţa lumii orice hotar.

Altul visează zări depărtate,
Are credinţă dar îi lipsesc
Uneltele de trebuinţă toate
Şi visele-i se năruiesc.

Un altul îşi doreşte preamărire
Şi glorie, ades necuvenită,
Şi minte cu acută nesimţire
Crezându-şi singur limba otrăvită.

Dar cel mai trist e când un vis frumos,
Idee ce-ar schimba lumea în bine,
Se-ncheagă-n mintea unuia cu suflet ros
De tristă neputinţă fiindcă i-s puţine
Mijloacele care i-ar înlesni cărarea.

Atunci, fără ruşine, se-nvăluie-n minciună
Şi zboară pentru-un timp, dar e mai mare jalea
Când aripi se topesc, se stinge lumânarea,
Că toate-i sunt de ceară şi nu-i nici ceara bună.

Apoi îşi vede visul care părea aproape
Cum curge printre degetele răsfirate.
Nu ştie pumnul să-l adune. Printre pleoape
Curg picături de vis şi se topesc departe…

Doar dacă înţelege... Rar tare se întâmplă,
Că pentru fiecare vis de el neterminat
Pe degete îşi socoteşte mintea strâmbă
Şi la numărătoare e altul vinovat.
(2012)

2 comentarii :

  1. foarte frumos si natural scris :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulţumesc, Bianca! Tot frumos şi natural pare la prima vedere şi personajul din poezie, dar e făcătură...

    RăspundețiȘtergere