Viaţa mea

Viaţa mea-i dăruită cu noroc,
Scrisă pe-o pagină de foc,
Cu umbre, cu stele, cu nori,
Cu semne neînţelese uneori,
Urcând dinspre rugină
Către vâltoarea deplină
A gândului aprins
De flăcări de vis.

Vorba aceea se poate pierde,
Dacă nimeni n-o crede,
Şi-ar fi o tulburare adâncă.
Sufletul o fi de stâncă?
Mulţi au vrut să-l dezveţe de iubire
Şi-au vorbit în neştire.
Cine i-o fi ascultat ?
Auzul meu e ciudat;
Îi plac numai sunetele clare,
Venite dinspre soare,
Încărcate de bunătate,
Zidite ca o cetate.
(2000)