Tihnă

Ninge ca-n sufletul unui copil,
Cu priviri speriate de căprioară,
Cu galopuri iuţi în hora sentimentelor;
Ninge alb-albăstrui, clipe lungi,
E ninsă liniştea,
Mai tăcută decât umbra pietrelor;
Pădurile de mult sunt
Semne de argint pe faţa cerului
Şi-n singurătăţi stă neclintirea…
(1988)