Tot ce a fost, a fost o rătăcire,
O întrebare fără vreun răspuns,
Un dor prea aprig pentru-a fi ascuns
Sau alungat de prin cuvinte şi privire.
Nu te-am uitat în zilele străine
Ce-nsingurată le-am trecut în vis
Şi-am nins din ramuri albe de cais
Zadarnice petale peste tine.
N-aş vrea să risipeşti vreodat-atâta viaţă
Într-o iubire tristă, fără început,
Chiar dacă flori uscate în suflet mi-au crescut
Şi ochii-ades s-au cufundat în ceaţă.
Parte să ai, la vremea când dorului te pleci,
Nu de amara rătăcire-ndelungată,
Ci doar de-o clipă crâncenă şi îngheţată,
Cu lacrimi grele-n suflet şi cu ochii seci.
(1990)
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu