Obsesie

Despre lucrurile care îţi intră în măduva oaselor e greu de vorbit
Ai nevoie pentru cuvinte de daltă sau de cuţit
Şi dacă reuşeşti să le legi câte două sau câte mai multe
Parcă tot nu-s în stare să îmbrace decât amănunte,
Iar esenţele tari care ţi se scurg prin inimă şi prin vene
Nu se arată prea lesne, poate de teamă, poate de lene.

Pentru obsesii întinse prin vârste cuvintele par neîncăpătoare.
Le strângi în gânduri, în suflet, rânduite de întâmplare
Sau de legi neînţelese la care te supui fără întrebări,
Fără răzvrătiri încrâncenate şi fără mirări.
Uneori ai vrea să ştii ce apă le-a udat, de unde-au răsărit,
Cum de-au crescut şi când te-au năpădit.

Le poţi ţine în frâu cât ai de trăit, cât afară-i lumină,
Dar în noapte şi-n vis înveţi să le simţi de la rădăcină,
Treci ca vântul prin ramuri, ori ca ploaia le-atingi,
Îţi sunt plăcere ori nevoie când incendii îţi stingi,
Când îţi umpli abisuri sau când împrăştii furtuni,
Când le chemi ca pe doruri, lângă tine le-aduni.

Le păstrezi încuiate cum ai ţine comori,
Le aduci şi ofrande de timp şi de flori.
De te ard înăuntru, te consumă şi cer
Să crezi nesfârşit ceea ce-i efemer,
Îţi mai scriu înc-un timp, îţi mai dăruie viaţă,
Inventează în neguri încă o dimineaţă.

Şi dacă nu ele, ci tu eşti stăpân,
De tu ai puterea şi tristeţi nu-ţi rămân
Cuibărite prin gânduri şi din ele culegi
Plăceri şi surâsuri şi cuvinte întregi,
Emoţii intense, idei înfrunzite
Pe ramuri de vis cu lumini despletite,
Obsesii nebune par să capete rost
Lăsând bucurie când înainte n-a fost,
Şi muguri de aripi îţi cresc după rană,
Şi schimbi în pasiune obsesia vană.
(2012)

Provocarea de la psi de săptămâna aceasta are o temă la care aş putea spune că mă pricep bine. Toată viaţa am avut obsesii şi am încercat să le adordez pozitiv, să fur din fiecare ceea ce mi-ar folosi ca experienţă, ca trăire. Ca de obicei, găsiţi şi alte păreri înscrise în tabelul celei care ne-a dat de lucru.

Semne

Dacă vezi o barză-ntâi
Un an singur ai să fii,
De stă barza-ntr-un picior
Toate oasele te dor,
Şi mai spun şi alte teze,
Dacă vezi mai multe berze
Vei petrece vara toată
Într-o ceată, într-o gloată.

Echinocţiul, anu-acesta,
Mi-a jucat şi mie festa,
Că la drum, pe câmp, văzui
Doar o barză-ntâi şi-ntâi,
Dar la nişte zeci de metri
Mai şedeau vreo doi cumetri
Cu piciorul cocoţat,
Între pene împlântat.
Mai departe, către zare,
Aripate pe spinare
Şi din ciocuri legănând,
Se-adunaseră un cârd.

Şi acum mă tot îndemn
Să văd după care semn
Mi se scrie viitorul...
Singură, ori cu poporul?
Am s-alerg şi am să zbor
Ori de oase care dor
Toată vara voi jeli?
Cine mă va lămuri?
(2012)

Inima cuvântului meu

Îţi las moştenire inima cuvântului meu,
Ţi-o las ca pe pâine, nu ca pe vreun zeu,
Să nu i te închini, să nu i te supui,
Dar să îţi fie hrană la sufletul hai-hui.

Să frângi din ea bucăţi şi când ţi-o fi alean
Să muşti din ea cu poftă. N-o irosi în van...
În miezul ei cel dulce şi plin de înţeles
S-au măcinat seminţe de gând atent ales,

S-au înmuiat în soare, în vis şi în himere,
S-au copt printre emoţii care ardeau să spere
Că te-or atinge, poate, şi-or arde mai departe
În inima ta caldă şi n-or cunoaşte moarte.

Ştiu c-ai să vrei să afli care s-au întâmplat
Din vorbele acelea, cândva, cu-adevărat,
Că ai să vrei să smulgi din paginile scrise
Inima mea şi-apoi ai s-o diseci de vise,

Dar nu-i nevoie pentru că din tot ce-am dăruit
Tu înţelegi şi simţi ce singur ai trăit
Şi ai să-ţi faci oglindă din partea de cuvânt
La fel scrisă pe foaie, la fel la tine-n gând.
(2012)

Vârtej

Vânt sălbatic scăpat din lanţuri,
Cu gust de libertate,
Incolor într-o cromatică vânătă
De peisaj vesperal
Cu amânare pentru seninul catifelat
În văzduhul adânc,
Concentrat de aer
Cu dispersie de particule neimportante,
Întoarcere cu repetiţie
Pentru frunze şi praf.
(2012)

Şi vârtejul duce către psi şi tabelul ei cu duzinari.

Să fii om

Să fii om e încercarea cu care vii pe lume,
E ceea ce ţi se lipeşte de nume
Ca o definiţie, ca un adevăr la a doua vedere
Ascuns după trăsături oricum efemere.

Să fii om înseamnă să te ridici pe tine
Din cărămizi grele şi câteodată puţine,
Să te înalţi atât cât ţi-e visul şi zarea,
Să nu te dărâme nici vântul, nici marea.

Să fii om poate fi o povară în plus
Când ai lângă tine încă un suflet de dus,
Când sprijini pe umeri sau ţii tare de mână
Pe cine-ai alege lumea ta să-i rămână

Aşa plină de vise, aşa plină de zbor,
Să o ducă-nainte, să o aibă izvor
Pentru încă o vreme, pentru o încercare
Când ţie în faţă drumul parcă-ţi dispare.

Să fii om mai înseamnă şi să nu îngrădeşti
Nici zborul de-alături, nici alte poveşti
În care se-ntâmplă să creadă curat
Vreun alt trecător, poate neînsemnat.

Să fii om e iubire şi încă mai mult:
Înţelegere blândă pentru orice tumult
De emoţii, al tău sau al celor din jur,
Pentru gând înţelept ori cuvânt imatur.

Să fii om e atunci când te străduieşti
Deschizând o cărare să nu îmbrânceşti,
Să despici o pădure, dar să nu laşi vreo rană,
Să alergi doar cu rost şi nu pentru vreo toană.

Când te naşti ţi se dă numai o încercare...
Să fii om totdeauna, fără de încruntare,
Fără pauze şi fără să cauţi odihnă sau somn
Să faci pace cu tine... fiindcă eşti om.
(2012)

Comentariu la tema aleasă de Ratzone pentru Blog Power. Alte păreri exprimate:
Uman, dual...
Vise în minţi închise
oameni...
Umanitate, inumanitate, dezumanitate... UN ARTICOL UMAN!

Prietenie

Mi-aş închiria o odaie măruntă
Într-un suflet cald, într-o inimă primitoare,
M-aş înveli în mătase moale şi multă
Ruptă fâşii din nori, din izvoare.

Din umbre şi din transparenţe perfecte
Mi-aş deschide ferestre şi porţi spre lumină
Lacăte şi zăvoare mi-ar fi defecte,
Descuiate fără chei şi fără rugină.

M-aş odihni pe gândul bun, pe clipa de înţelegere,
Aş dezbrăca lacrimi şi hohote de râs,
Nu mi s-ar tăia bucuria cu vreo prelegere,
Şi lacrima şi-ar găsi pereche pentru plâns.

M-aş putea rezema din când în când de-un perete
Sau poate aş găsi o aripă în plus
Când ale mele ar fi obosite şi bete
De prea mult zbor, de prea mult sus.

Mi-aş plăti chiria cu o cameră geamănă
Deschisă mereu în inima mea
Şi ai înţelege de ce ţi-e acasă şi de ce seamănă
Cu tot ce ai fost, cu tot ce ai vrea.
(2012)

Psi a lansat provocarea. N-am crezut că am să-i răspund, dar până la urmă muza s-a prezentat la apel. Au mai fost inspiraţi şi cei care s-au înscris ca de obicei în tabel.

Autograf

Stă între paranteze, cuminte şi aproape invizibilă,
Ai crede că e condamnată pentru o vină teribilă.
Şi-a înşirat toate cărţile pe masă când a vrut să rămână;
A rămas, dar cu jocul pierdut de la prima mână.
A înghiţit găleţi de cuvinte amare
Ca să nu le arunce în faţă… că ştie că doare.
A încercat să cureţe ce era murdar
Cu sufletul ei întemniţat în chihlimbar.
A fost ţinută în şah fără îndurare,
Nu i s-a dat mat fiincă mai are
De făcut câteva rostogoliri în aer, ca un salt mortal,
Şi câteva vise ascunse într-un plan ireal.
Despre cele din urmă nu ştie decât ea;
Când a vrut să le ceară i s-a spus: ”Viaţa-i grea!”
Şi târziu a aflat c-a fost timp petrecut
În clepsidre golite de conţinut.
Dar în secret şi fără ca nimeni să-şi dea seama
Şi-a învins durerea şi teama
Şi a lăsat zgâriat pe toate inimile pe care le-a atins
Un autograf ca o pecete pe necuprins.
(2012)

Duzina de cuvinte de la psi a inspirat-o pe ea şi pe toţi cei înscrişi în tabelul ei.