joi, 27 mai 2010

Repetare



Te-am repetat până când
nu ţi-am mai ştiut sensul,
aşa cum aş repeta un cuvânt
şi aş ajunge să-i percep numai
sunetul... ciudat, străin,
golit de adevărata lui identitate.
Ţi-am repetat fiecare silabă
până când ai început să te destrami
ca un fum albăstrui
în aerul limpede.
(1987)

Râu



Tu
eşti un râu;
eu
stau pe malul tău
şi-mi las mâna să cadă în apă,
uşor,
uşor de tot,
ca să n-o tulbure
şi-mi simt degetele vibrând
de fiecare gând
pe care îl ating.
Din greşeală
o lacrimă s-a scurs
de pe obrazul meu;
pe apă au apărut unde
şi aştept să văd
cât de mult
vor creşte
cercurile.
(1987)

luni, 24 mai 2010

Acasa sufletului meu



Cu inima curată de copil,
Cu gândul simplu şi umil,
Aş vrea să mă întorc mereu
La casa sufletului meu.

Aproape văd în zarea minţii
Cum sfâşie din cer cu dinţii,
Cu piatra lui împărătescă
Puterea stâncii să o crească.

În mii de ani l-au străbătut
Paşi tineri care s-au temut,
Paşi veseli, paşii curajoşi
Care-au pândit alţi paşi sfioşi.

Şi s-au clădit peste cărare
Povara lor nu-i este mare,
Aşa cum tot uşor o poartă
Povara sufletelor toată.

Căci prin desişul din pădure
S-au prins iubiri în rugi de mure
Şi s-a ascuns sub pietre grele
Ura din inimile rele.

Pe toate muntele le ţine,
Şi căprioare, şi feline,
Şi zbor de vultur printre nori,
Şi cerul norilor în zori.

Din piatra lui împărătească
Puterea stâncii să o crească
Să fur puţin din ea şi eu,
Acasa sufletului meu.
(2010)

Se joacă...



(traducere, acelaşi autor)

O fată curioasă în lumea asta mare
Ţine în palme totul ca pe jucării
Şi-i place să se joace, la fel ca fiecare,
Dar jocul cu iubirea n-aduce bucurii.

Căci inimi rămân frânte şi răni nevindecate
Şi focul pus în joacă le mistuie pe toate,
O fată atât de mică în lumea asta mare
Raiul mi-aduce-n flăcări, iadul în nemişcare.

O fată dulce, mică în lumea asta mare
Se-apleacă spre ispita de-a crede-ntr-un străin,
Şi nu pot să o pierd. Aşa o încercare
M-ar face să mă-ntreb de vreau să mai revin.

Cine plăteşte preţul unui moment de joacă?
“Doar mă distrez” nu-i ceea ce vreau să mi se-ntoarcă,
Înnebunit de toate… am sufletul scos la vânzare
Pentru o fată mică în lumea asta mare.
(2010)


She's playing... o poezie inspirată despre iubire şi suferinţă pe care am îndragit-o de la prima lectură. A scris-o cu mare talent Andrei.

sâmbătă, 22 mai 2010

Sunt aici...


(traducere acelaşi autor)

Când noaptea stinge-n cer lumina
Nu-i greu să-i las minciunii vina,
Fără să plec, fără vreun pas
Privind tăcut spre ce-a rămas.

Unde eşti, dulce fată?
„Sunt aici...”


Aşa-i şoptesc uşor cuvinte
Ce ştiu că-i plac şi le ţin minte,
Apoi se scurg, pe jos lăsate,
De nu le strângi, vor fi uitate.

Unde eşti, fată?
„Aici...”


Când plec un trandafir pictat cu cer
Pe prag l-aşez uşor că-i efemer,
Mă uit în ochii verzi ultima oară
Şi cel din urmă vers sub mâna mea coboară.

Unde eşti?
(2010)


Un vis frumos scris cu acelaşi talent de Andrei: I'm here...

Pofta de cireşe


Parcă aş merge printre mărăcini şi stânci,
Cum mă lovesc şi mă zgârii de oameni.
Prea mulţi lasă în urmă semne adânci.
Sunt sătulă de cei care trec mai departe!
Prea rar cineva îmi şopteşte prea rece
Că va veni vremea cireşelor coapte,
Dar eu ştiu că ea va veni şi va trece...
(1989)

Despre pofta-mi de cireşe de la douăzeci de ani mi-am adus aminte astăzi, când cireşele-s coapte...
Irealia mi-a stârnit amintirile.

sâmbătă, 15 mai 2010

Pietre



De multă vreme drumul mă duce în spate
Fără greutate.
De multă vreme pietre de aceeaşi culoare
Se prind de picioare…
Unele sunt necesare
Pentru înaintare
Şi le duc pe unghia de la degetul mare.
Pe altele, nu ştiu de ce, le iubesc
Şi n-aş vrea să le rătăcesc,
Le ridic mai sus, aproape de inima mea
Unde le pun să lucească precum o stea.
Mai sunt şi pietre mai mici
Ca nişte furnici
De care mă scutur cu atenţie
La fiecare intersecţie
Pentru că ele cresc forţa de frecare
Şi mă încetinesc prea tare.
Din când în când îmi ies în cale
Sub tălpile goale
Pietre care par mai însemnate…
Din ele fac conglomerate
Şi le pun la răspântii semne
Cum că am avut câteva momente demne
De menţionat
Pe care nu le-am uitat.
Drumul mă duce în spate
Fără greutate
Cu toată povara de pietre către zare…
Care e o piatră şi mai mare.
(2010)