M-am rătăcit, mă caut, regăsesc fragmente din ceea ce am fost, din ceea ce sunt, le aşez in cuvânt, le arăt cui vrea sa le vadă. "Pentru a scrie nu-mi sunt de trebuinţă reflectoare, îmi e de-ajuns lumina de la lumânare."
miercuri, 27 ianuarie 2010
Descântec
Să-mi prinzi în păr bijuterii,
Fluturi cu cercuri argintii,
Să-mi pui pe umeri mantie strălucitoare
Încropită din raze de soare,
Să mă învălui în nori,
În jur să aduni aripi de cocori,
Să scrii, cu semne de lumină,
Începând de la rădăcină
Până la frunzele aburite,
Cântece, triluri neistovite.
Să nu mai stiu de sunt femeie
Sau vreo liană despletită
Ce se înalţă din curmeie
Într-o pădure de iubire nesfârşită.
(2000)
Abonați-vă la:
Postare comentarii
(
Atom
)
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu