Iarbă

Iarba verde de acasă,
Iarbă moale de mătasă,
Covor pentru tălpi sfioase
Cu fiori de vânt prin oase.
Iarbă deasă
Pentru coasă,
Iarbă rară
Să mă doară,
Când strivită nici nu geme,
Când se curmă nu se teme.
Iarbă nouă
Ţine rouă,
Iarbă veche
Cu pereche,
Iarbă arsă şi uscată,
Inima-i nemângâiată,
Iarbă fragedă şi crudă
Inima să mi-o audă,
(Iarbă verde)
Cine crede,
(Iarbă seacă)
Dacă pleacă.
Iarbă vie-a dorului
Fără umbra norului,
Iarbă care s-a uscat
Şi fânul s-a scuturat.
(2010)

Amintire

Pe vremea când stăteam pe patul tău cuminţi
Şi ascultam în murmur lin iubirea,
Ori povesteam cu glasuri mici, fierbinţi
Nimicuri între care doar tăcerea
Spunea tot ce-am fi vrut să povestim,
Pe vremea când visam ore târzii în noapte
Şi stele număram în ochii tăi miraţi,
Când ne pierdeam în doruri şi în hăţiş de şoapte
Eram frumoşi, nebuni şi minunaţi
Şi nu aflasem că, încet, încet, murim.
(1998)

Pacea din singurătate

E iarnă sus, în munte, la cabană,
E viscol, vânturi albe grele
Se-apleacă pe ninsori cu tot cu ele
Şi fulgeră în suflete o rană.

Peste un ceas noaptea cea oarbă
Se-aşterne de fantasme plină,
Umbre uitate de lumină
Ce în trecut vor să mă soarbă.

În întunericul adânc răsare luna,
Vântul se domoleşte cu mirare
Şi liniştea e-o nouă arătare
Pe muntele bătrân dintotdeauna.

Ascult tăcerea cu un fel de teamă,
Singurătatea las să mă cuprindă,
Ies cu paltonul până-n tindă
Şi toate par că vor să doarmă.

Aduc în minte tot ce altădată
N-am avut timp să mai măsor
Şi-acum îmi pare că-i uşor
Să regăsesc şi pacea toată.

Mâine voi coborî din munte-n viaţă,
Voi rătăci iar prin mulţime,
Singurătatea-n adâncime
Pierdută fi-va dimineaţă.

Mă voi amesteca printre destine
Şi ele vor lega destinul meu,
Voi căuta un drum şi-un loc mereu,
Când viaţa-n amănunte mi se ţine.

Dar intr-o noapte viforoasă poate,
Nesomnul când mă va veghea,
O umbră va reînvia:
E pacea din singurătate.
(2000)

Un cuvânt

(traducere, după acelaşi autor)

Cum toate-n lume-s trecătoare
Cum timpul în clepsidră moare,
Fire de praf pe-aripi de vânt
E tot ce suntem pe pământ.

Doar un cuvânt ar trebui
Să ne-amintim spre a trăi,
E un cuvânt ce stă ascuns
Unde privirea n-a pătruns.

De-un înger blând îmi este dor
Să mă dezlege şi să zbor,
De-un zâmbet pur, de ochii ei
De un sărut când ies scântei.

În părul ei lumini lucesc
Şi glasul ei e…îngeresc,
Şi-apoi când mă trezesc… dispare.
Nu-i rămas bun, nici disperare.

Iarăşi în vis m-am scufundat,
Am să-l trăiesc cu-adevărat.
Să fii mai bun dă vieţii rost?
Sau să iubeşti cum n-a mai fost?

La fel ca ei, trăieşte clipa,
Vremea măsoară cu aripa,
Când la sfârşit mai poţi să murmuri
Doar un cuvânt şi-acela-i:
Fluturi…
(2010)


Una din poeziile lui Andrei care mi-a plăcut atât de mult încât m-am temut să nu-i stric armonia, să nu-i pierd pe drum vreun fir de gând...
Sper să fi fost la fel de aproape cum mi-am dorit de One word.

Te iubesc

Te iubesc ca o pădure
Un ram verde şi banal,
Te iubesc ca o nălucă
Lumea ei de ireal,
Te iubesc precum tăcerea
Peşterile din pământ,
Te iubesc ca un râu iute
Apele repezi curgând,
Te iubesc ca un lan galben
Florile roşii de mac,
Te iubesc ca bolta ‘naltă
Stelele căzute-n lac,
Te iubesc ca o dorinţă
Dorul cel mai avântat,
Te iubesc ca o speranţă
Neatinsă de păcat
Vremea lungă de-aşteptare
Spune-mi… că nu m-ai uitat.
(1988)

Şarpe

Eşti ca un şarpe
Alunecos şi rece
Ce-nveninat mă muşcă
Cu o privire verde
Otravă în privire
Venin care ucide
Dorinţa mea de viaţă
Dorinţa de iubire
Eşti ca un şarpe verde
Ce mă încolăceşte
Suflarea-mi se sfârşeşte
Şi-aş vrea să fug de tine
În locuri neumblate
Dar paşii tu mi-i legi
Cu-nveninate mâini
Cu gheare-nveninate
Mă sfâşii şi mă zgârii
Şi-aş vrea să ştiu de ce
Ai inimă de şarpe
Ce-omoară frumuseţea
Acum mă simt învinsă
Acum tu m-ai învins
Dar nu uita otrava
Ce-ai picurat-o-n mine
Îmi dăruie plăcerea
Să văd că te târăşti
(1990)

Asfinţit

Sub stejari cioturoşi cu crengile crescute pe cer,
Între lumânări albe de mesteacăn,
Mi-am tras sufletul fugărit de lume,
De întâmplări... şi de mine din când în când...
M-am sprijinit de-o tulpină bătrână
Şi am stat nemişcată
Până când glasul păsărilor m-a străbătut,
Până când vântul m-a spulberat,
Pâna când iarba mi s-a strecurat printre degete...
În zare pădurea s-a scufundat într-un incendiu pustiitor.
Mai stau puţin pe aici,
Să ajungă până la mine.
(2010)