În ochii lui

(traducere, acelaşi autor)

În ochii lui te oglindeşti
Nu ştiu ce văd... şi cine eşti
Cuprinsă într-o-mbrăţişare
Eşti tu... ceva din mine moare.

Durerea mea e-un strigăt mut
Ca un cocor stingher şi rupt;
O lacrimă curge uşor
Şi-n drumul ei a frânt un zbor.

Pierdut de tot şi eu m-am frânt
Şi am căzut către pământ,
În întuneric dacă pleci
Râmân în suflet toate seci.

Pământul parcă m-a cuprins,
Dar umbra ta tot m-a atins;
Cu ochii strânşi... orb vreau să fiu!
În ochii lui să nu te ştiu!

Nici un gând viu...
(2010)


Nu ştiu dacă am reuşit să păstrez la fel de intense sentimentele din Another's eye de Andrei. Sper că n-am pierdut prea multe din fulgerele şi tornadele din care a apărut.

Şi nu e nimeni

Şi nu e nimeni s-alunge norii,
Albastre vise să dezvelească,
Cu-aripi de doruri să mă plutească
În stoluri albe, iar, cocorii.

Şi nu e nimeni ploaia s-o-ncete
Şi gânduri oarbe să le adune,
Din toamna mea, ca o genune,
Să le înece-n hăuri bete.

Şi nu e nimeni s-oprească vântul,
Să ducă lung pe văi secate
Tot ce-am greşit, cele păcate
În care m-a purtat cuvântul.

Şi nu e nimeni să îmi aducă
Visarea, cântul şi lumina
Şi să alunge, tandru, vina
Că dragostea mi-a fost poruncă.
(1999)

O poezie veche... o emoţie nouă, reînviată de varianta ei în engleză There's no one cu care Andrei m-a lăsat din nou fără cuvinte.
Sper să vă bucuraţi de muzica acestor versuri la fel de mult ca mine.

În mintea mea

De dimineaţă
Soarele se desface din ceaţă
Şi mă deschid spre lumină
Senină.

Ziua cea nouă
Îmi umple ochii de rouă,
Îmi sapă riduri în minte
Fără cuvinte.

Timpul îmi moare
De sunt legată fără scăpare
De lucruri mărunte
Şi amănunte.

Garduri şi spini,
Griji şi necazuri, câteva vini
Stau înşirate pe drumul spre stele…
N-ajung la ele.

În seara căruntă
Visul din nou mă inundă
Şi-s liberă iar, oricând aş vrea,
În mintea mea.
(2010)

Doar iubire a fost... Şi atât

(traducere, acelaşi autor)

N-am ştiut, n-am crezut, nu mi-a păsat,
Niciodată n-am gândit c-ai fi plecat;
Ca un copil te-ai răzvrătit înspăimântată
Şi ai fugit de dragostea adevărată.

Cum să urăsc că te iubesc atât de mult
Acum când inima nu pot să-ţi mai ascult?
Nici eu nu ştiu, nici alţii n-au cum să înţeleagă
Că-n ochii tăi sunt stele care privirea-mi leagă.

Draga mea, de-ai să crezi, ştiu acum
Că iubirea s-o zideşti e lung drum;
Zbor înalt, fără tine nu-l pot,
Să te-ntorci încă-aştept... să fiu tot.

N-am crezut, nu mi-a păsat, n-am ştiut
Cine-a fost vinovat în trecut...
Cred că eu... pentru că fără viaţă
Inima în zăpadă-mi îngheaţă.

S-a sfârşit...
Doar iubire a fost... Şi atât.
(2010)


Încă o poezie de dragoste, frumoasă ca iubirea Never love de Andrei

Chopin, ceai negru şi-o ţigară

Iubirea noastră a trăit
Un timp… un an sau poate-o seară
Chopin, ceai negru şi-o ţigară
Ne-au fost prieteni, ne-au păzit.

Când, mai întâi, ne-am întâlnit
Intr-o odaie amândoi
Am stat de veghe-ascunşi de ploi
Privind în noi spre infinit.

Ne-am încălzit în seara lungă
Cu un ceai negru şi amar,
În aburi de mărgăritar
Lăsând iubirea să ne-ajungă.

Am mai aprins şi o ţigară
Şi fumul albăstrui ne-a dus
Prin clipele de la apus
Într-a visării dulce ţară.

Şi răsuna ca într-o vrajă,
De peste tot, de nicăieri,
Chopin în blânde adieri,
Iar noi stăteam iubirii strajă.

Demult în lume ai plecat,
Ţigara-i stinsă, ceaiul rece,
Iar la pian nu mai petrece
Chopin în valsuri de-altădat’.

Odaia inimii-i pustie
Şi numai amintiri sihastre,
Un abur cald, fumuri albastre,
Cântecul vechi sunt pe vecie…

Din amintiri va să-mi răsară
Şi dor trecut să-mi reînvie,
Cât mi-ar fi ora de târzie,
Chpin, ceai negru şi-o ţigară...
(1999)

Vine o zi

Vine o zi
Când e târziu
Când nu mai ştii
Dacă eşti viu
Şi din averi
Că ţi-ai pierdut
Cu supărări
Timp ce-a trecut
Ţi-au otrăvit
Inima bună
Şi s-au hrănit
Dintr-o minciună
Şi-ai vrea atunci
Să nu fi fost
Păduri şi lunci
Fără de rost
Să fi zburdat
Peste câmpii
Să fi cântat
La ciocârlii
Să fi păstrat
În suflet pură
Şi-n gând curat
Şi fără ură
Speranţa vie
Ca să te poarte
Spre ce-o să fie
Spre mai departe
Mereu să crezi
Când e furtună
Şi să visezi
La vreme bună
Să pleci atunci
Cum n-ai mai fost
Pe văi şi lunci
Să le dai rost
Şi să alergi
Peste câmpii
Să le-nţelegi
Pe ciocârlii
(2010)

Eşti tu

(traducere, după acelaşi autor)

Eşti muzica ce mă străbate,
Pură... şi blândă...şi profundă,
Cu sunetele ei înalte
Ochii în lacrimi mi-i cufundă.

Eşti sângele prin trup pulsând
Când inima nebună bate,
Eşti sensul vieţii-adevărate,
Primul şi ultimul cuvânt.

Eşti iarnă, eşti şi primăvară,
Dar din culoarea lor n-ai luat,
Lumina ta, e prima oară,
Din curcubeu că s-a iscat.

Eşti tot ce văd în întuneric,
Trăieşti mereu în mintea mea
Şi n-am să uit. Un vis feeric
Cât ţine vremea va dura.

Eşti versul ce-mi conduce mâna,
Eşti timpul când zăresc lumina,
Eşti inima şi gândul meu,
Eşti rostul de a fi mereu.

Eşti TU...
(2010)


It's you de Andrei, o poezie pe care am trăit-o fiecare dintre noi.