Cine sunt eu?

Cine sunt eu? Of, numai de aş şti
În fiecare clipă ce alt aş deveni,
Ce vis aş încolţi, ce răsărit de gând
M-ar umple de mirare ori m-ar lăsa plângând!

De-ar trebui să mă cuprind în câteva cuvinte,
Trecut, prezent şi vis, cum mi s-au scris în minte,
M-aş înroşi, m-aş bâlbâi, aş tremura de spaimă
Că tot prezentul meu abia de se îngaimă.

Apoi m-aş aduna, secundă cu secundă,
Şi mi-aş simţi trecutul cum râuri îşi scufundă
În negrul din uitare şi, nici cu ochelari
Şi hapuri pentru minte, tot n-aş vedea mai clar.

M-aş proiecta, pe urmă, sperând, în viitor,
Visând la zboruri pline şi... oase care dor.
Ştiu să-mi croiesc visarea cu aripi mari de ceară.
Mai trebuie să cumpăr norocul de la moară.

Moara macină timp şi-mi dă înţelepciune
Făina mi-e cernută pe tâmple... Ce minune!
Cine sunt eu? Îmi cer umil iertare
Că n-am răspuns valid la întrebare.

Aş fi putut să copii, să mă citesc din urmă.
Jurnalul meu cu versuri ar fi făcut o sumă.
Ar fi avut şi lipsuri, furate la cântar,
Ori vorbe care mint şi-s spuse în zadar.

Dar, vai, ce plictiseală, ce somn m-au doborât!
Să mă repet pe mine nu-mi ţine de urât.
Cei care mă cunosc mă ştiu după surâs
Şi-aşa are să fie cât împărţim un vis...
(2012)


Abia aştept să citesc cum s-au povestit pe ei înşişi, astăzi, duzinarii: psi, almanahe, jora, Vero, dordefemeie, Scorpio, Irealia, Some Words, incognito, Dragoş

După încă cinci ani Eddie pune aceeași întrebare. Eu rămân consecventă și răspund la fel. Dar sunt curioasă ce alte răspunsuri va primi. 

Who Am I?

Who am I? Oh, if I could only know

What else I would become as moments go,

What dream would sprout, what sunrise of a thought

Would fill me with delight or leave me distraught!

If I should sum myself in just a word or two,

Past, present, and the dream—as they came through,

I’d blush and stutter, I would shake with dread

That all my present is but barely said.

Then I’d collect myself, each second in its place,

And feel my past as rivers hide their trace

In dark oblivion; no glasses, no, not even

Some pills for memory would make my vision even.

I’d cast myself then, hoping, in what’s yet to be,

Dreaming of lofty flights and… bones that ache in me.

I know to craft my dreaming with waxen wings so wide.

I only need to buy some luck from the mill’s side.

The mill is grinding time and gives me wisdom’s light,

My flour is sifted on my temples… What a sight!

Who am I? I beg for your forgiveness, please,

For not having an answer with such a simple ease.

I could have copied notes, to read my former self.

My journal filled with verse, a sum upon a shelf.

It would have had its gaps, or cheated on the scale,

Or lying words that meant to simply try and fail.

But, oh, what boredom, what sleep has struck me down!

Repeating who I am is like a heavy gown.

But those who truly know me, they know me by my smile,

And so it stays. We share our dreams for a long while.