luni, 5 martie 2012

Un visător

Un visător trăieşte deodată două vieţi:
Una de azi pe mâine, din întâmplări mărunte,
Şi alta neştiută în care nu-s peceţi
Să stea nesfărâmate când i se pun pe frunte.

Un visător mai are o aripă ascunsă
Şi, chiar dacă făptura îi e neînsemnată,
A învăţat să zboare în lumea nepătrunsă
De cei cu mintea scurtă şi inima uscată.

Un visător îşi poartă visarea ca pe-o torţă
Care-i arată drumuri ce n-au mai fost umblate
Şi le desţeleneşte, şi-apoi mai are forţă
Ca să înalţe ziduri şi turnuri de cetate.

Un visător dărâmă oprelişti şi zăgazuri
Sau ştie iscusit care se ocolesc,
Deschide porţi prin munte şi taie văi în valuri
Cu aerul că totul e simplu şi firesc.

Un visător trăieşte cu fulgerul în minte,
Şi visul lui e treaz, cu aripa întinsă,
Nu-i trebuie adesea nici urme de cuvinte
Ca să-şi cresteze gândul pe bolta necuprinsă.

Un visător e firul de praf pus în balanţă
Care înclină timpul în partea lui de viaţă
Şi-i picătura de rouă limpede, curată
Care stârneşte valul şi-l poartă marea toată.
(2012)

Pentru şi din cauza Biancăi Badea, după ce am citit Nu sunt scriitoare.

2 comentarii :