La moară
învelesc vechi mângâieri -
iubiri palimpsest .
Iubirea-i morar.
Învârte înţelesuri,
le macină fin.
Şirag de clipe,
rouă din miez de suflet,
curge pe gene.
Din mici bucurii
colecţionate zilnic
strângi fericire.
Mai sus de firul ierbii
obosit de furtună
uneori seacă.
Gând înghesuit
potriveşte distanţa
din cer la pământ.
E perfecţiune
în amândouă: în gând
ca şi în cuvânt.
Pe drumul cel nou
găseşti urme vechi de paşi.
Tot ale tale.
Când înveţi să zbori
mai sus de firul ierbii
cerul e-aproape.
Almanahe, dordefemeie, psi, SimonaR dialog
iubirea morar?
RăspundețiȘtergeredă-mi pietre în dar
şi zahăr candel
să-mi fac ferestre
să fur neveste
când luna-i hoinar
de jar.
pietre cioplesc
Ștergerecând ultimul zar
se toceşte de tot
şi muchii dispar...
şi-apoi nu mai pot
din rotiri să-l opresc.
dar zahăr - mai rar,
când nu mi-e amar
destinul avar,
împrejur îl găsesc
şi-am să ţi-l dăruiesc
neveste să furi,
pline de nuri,
uneori de gâlceavă
şi-ai să ceri din zăbavă
doar un bob să-ţi rămână
în fuiorul de lână
al lunii hoinar
să îţi faci drag cuibar.
;)