Chipuri dragi

Trec prin inimă, pe drum
Chipuri dăltuite-n fum,
Chipuri care plâng sau râd
Fără sunet, ca un gând.

Chipuri blânde de lumină
Către mine vor să vină,
Dar le ţine mai spre zare
Nu ştiu care arătare,
Prinse strâns într-un trecut
Neînduplecat şi mut.
Şi le ţine, şi le leagă…

Amintirea lor cea dragă
Răscolită-i dacă treci
Pe-ale inimii poteci
Ştiute-n copilărie,
Unde paşii lor învie
Un cuvânt, o-mbrăţişare,
Un surâs pictat cu soare,
O poveste la culcare,
Leagănul din curtea mare,
Şi miros de prăjitură
Şi de fân cu flori în şură.

Stau în inimă cuminţi,
Au şi aură de sfinţi,
Şi-s atât cât mai ţin minte
Numele de pe morminte.

Au plecat pe rând din sat
Şi-apoi iar s-au adunat
Unde-s florile alese,
Lacrimile neculese,
Rosturi vechi neînţelese,
Cruci de strajă mult prea dese,
Vorbele neauzite,
Dorurile nesfârşite.
(2011)

După-amiază de vară

Prin fâneţe iz de miere
Se răsfaţă ca un nor,
Ca un fum, ca o părere;
Vântu-l scutură uşor.
Flori ca pânza de păianjen
Printre ierburi verzi ţesute
Îşi întind năvodul galben
Din stele, cu ochiuri multe.

Ţipăt ascuţit străpunge
Cerul, cade spre pământ,
Dar privirea nu-ţi ajunge
Până unde-şi ia avânt
Aripa plutind măiastră,
Pânda-n ochi de prădător,
Cioc încovoiat şi-această
Gheară de oţel în zbor.

Printre brazii de când lumea
Croncăne, la fel de vechi,
Corbii ca funinginea
Pentru oricare urechi
Ar voi să le asculte
Sfatul nobil, înţelept,
Şi istoriile multe,
Mărturii depuse drept.

Numai vântul câte-o frunză
Mai foşneşte, şi prin iarbă
Toţi cosaşii se amuză
Rânduind salturi în salbă.
Zumzet mic de-aripi firave,
Ciripit de rândunea,
Crengi trosnind în tonuri grave
Îmi descântă liniştea.
(2011)

Tot ce mai simt

Închisă în mine ca într-o cetate
Cu ziduri de piatră, groase, înalte,
Ferestre înguste, zăbrelele dese,
Lumina nu intră, cuvântul nu iese.

Cu lanţuri pe aripi, cătuşe pe zbor,
Tot ce mai simt e-o urmă de dor
Sau poate-i mai mult ca o amintire
De-atunci când ştiam ce-i aceea iubire.

Alerg prin odăi, pe holuri cu noapte,
Pe unde se-aud doar ecouri de şoapte,
Şi caut ieşirea cu ochii pe ceas,
Cu teamă că spulberă tot timpul rămas.

Pierdută în mine, rătăcind îndelung,
Cândva am uitat unde vreau să ajung,
O clipă de-aş sta, mi-aş aduce aminte
Şi poate-aş găsi printre nopţi infinite
Şi inima mea... cum era înainte.
(2011

Premiu şi... vacanţă

Premiul al III-lea la concursul Moştenirea organizat de MWB a sosit. E cel din fotografie. Un pitic, pentru că am scris pentru piticii noştri, folosind piticii de pe creier pe care îi avem fiecare. Mulţumesc celor care au votat poezia "Copil frumos!" şi organizatorilor concursului.

Urmează vacanţa, două săptămâni de absenţă de aici. Dacă treceţi în vizită până mă întorc, după ce vă săturaţi de citit, daţi click pe una din melodiile din poezia de mai jos şi... navigare plăcută!