sâmbătă, 6 iunie 2015

Aproape te ştiu

Aproape te ştiu, dar îmi scapă ceva...
E ceva lunecos în tăcerea ta grea,
un mister adumbrit, dincolo de cuvinte,
din care se scurg aduceri aminte.

L-am ştiut mai demult, înainte de tine.
Îl găsisem prin suflet, cuibărit printre vine
de tăceri înnodate, ca şi cum, de l-ar spune,
cuvântul acela l-ar topi, l-ar răpune.

Înc-o dată să-l aflu mi se pare uşor
şi împrăştii prin suflet mirare şi dor,
trecute iubiri, speranţele moarte,
şi cele în mugur le arunc într-o parte...

Am făcut vălmăşag ca-n sfârşitul de lume
şi încă nu-i dau de chip şi de nume.
Şi-atunci mă întorc către tine şi-ascult
tăcerea ta grea prăvălită-n tumult

peste sufletul meu răvăşit de-ntrebări.
As vrea să rămân mai săracă-n mirări
când îmi spui, când mă porţi pe unde n-am fost,
când m-alinţi şi-ntr-o palmă îmi faci adăpost?

De te-aş şti pe de rost, mi-ai fi mai aproape?
Ori de-aş pricepe tot ce-ascunzi după pleoape?
Aproape te ştiu , dar îmi scapă ceva...
Eşti tu şi-un mister...şi-i bine aşa.
(2015)

Aproape ştiam pe de rost ce cuprinde
tabelul pe care Eddie îl prinde
săptămânal la final de articol.
Dar Vero îmi pune ştiinţa-n pericol
când strigă din goarnă, căpitan de cuvinte,
şi-adună noi forţe pentru jocul cuminte.
Iar eu mă înclin şi mă bucur cu voi
că avem de citit bloguri vechi, bloguri noi...

4 comentarii :

  1. S-a întâmplat
    că s-au adunat... :)
    Şi m-am bucurat. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mi se stricase maşina de spălat şi un prieten mi-a dat una veche pe care n-o mai folosea şi un sfat: e bine să te plângi când îţi lipseşte ceva. Ţi-a ieşit de minune, chiar şi fără intenţie! :))

      Ștergere
  2. Tu credeai că mă ştii
    împletind întrebări
    cu mirări sidefii,
    dar pe-albastrele mări
    eu eram asfinţit,
    călător între zări,
    un amant neiubit,
    un refren de chitări...
    :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Credeam că te ştiu... până când ai cântat.
      Chitara mă-nvăluie acut şi ciudat.
      Sunetul ei se prelinge încet,
      mă inundă în valuri aproape complet,
      dar când să dau glas acordului iar,
      melodia se pierde, se schimbă bizar,
      asfinţind armonia în frustrarea-mi de-o clipă.
      Apoi bat cu ciudă din altă aripă
      şi leg două vorbe într-un ritm fără greş...
      şi fără al muzicii fierbinte vârtej.
      Nu mă ştii, nu te ştiu, doar cuvintele noastre
      se-ntâlnesc peste zări, peste mările-albastre. :)

      Ștergere