vineri, 20 martie 2015

Joc. De noroc.


Un chip de demon mi se-arată-n noapte
şi bântuie-ntre umbre, şi murmură-ntre şoapte,
promite nevăzute, fermecător obraznic,
şi poleieşte tot ce îmi păruse groaznic
c-o picătură scursă din ochiul sec al lunii
şi din senin cu stele în marginea genunii,
de unde izvorăsc nori şi furtuni sub pleoapă,
de unde stă potopul la pândă când să-nceapă
un joc la cacialma cu zbateri lungi de gene
deasupra de obraji destinşi de somn şi lene...

Inspir o dat-adânc şi mă trezesc în zori
c-un dor neîmplinit. Mă scutură fiori
că parcă ştiu ceva, dar nu-mi aduc aminte
ce-mi prisoseşte-n gând şi-i lipsă în cuvinte.
Încerc s-adorm 'napoi şi să-mi înnod visarea,
să aflu unde-i asul şi unde renunţarea,
să-nvăţ când iute scot din mânecă norocul,
când pierd cu un surâs şi când continui jocul
până s-or destrăma pânzele cele albe
şi-or înflori a iarnă în păr florile dalbe.

Un chip de demon mi s-a prins în vis,
frumos ca o nălucă, tentant şi interzis,
şi, de n-ar fi venit la mine-n miez de noapte,
cred că l-aş fi făcut din farmece şi şoapte
şi mi l-aş fi păstrat - eternă promisiune,
din pleoapa stins-a lunii o ultimă minune -
să-mi mângâie-n tăcere singurătăţi târzii,
să-mi umple de himere secundele pustii,
apoi să-mi înfiripe aripi întinse, vii...
Sunt aripi renăscânde cu care îmi îmbii
visul să îmi rămână şi să îmi ia la joc
destinul, întâmplarea şi boaba de noroc...
(2015)

S-au adunat iar duzinarii în această noapte
şi din tabel îmi pare că se iscă şoapte.

9 comentarii :

  1. Sublim! :)
    Eu încă aștept un zburător care să adauge câteva pene la aripile mele. Încă aștept, încă sper.
    Credința în iubire moare ultima.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Zburătorii vin şi pleacă...
      Dacă-i legi de tine nu-s
      zburători, că li s-a dus
      tot misterul şi le seacă
      dor de zare şi-ntuneric.
      Dar când trec, aşa, himeric,
      eu le fur un fulg din zbor
      şi apoi mă înfăşor
      în secunda lui albastră
      când mi-s umbre în fereastră.
      Iubirea-i mai pământeană -
      zbateri cu cârlig de geană,
      lutul frământat arzând,
      dar de suflet fremătând,
      sete de-a primi 'napoi
      ca să faci unul din doi.
      Nu te dărui pe cântar,
      nu aduni ca un avar,
      dar ca să păstrezi iubire
      nu-i de-ajuns o risipire,
      nu-i de-ajuns un singur zbor
      şi nici cel mai aprig dor
      ori un foc din zare-n zare,
      ci opincile-n picioare
      să le ai cu tălpi de-oţel
      fiindcă drumul spre castel
      unde-aşteptă fericirea
      nu e scurt, dar nu-i nici lung...
      Numai cei mai bravi ajung
      împreună cu iubirea...

      Ștergere
    2. M-am luat cu rimele şi-am uitat.
      Mulţumesc mult, Claudia! Îmi pare bine că ţi-a plăcut. :)

      Ștergere
  2. Cu riscul de a nu fi originala... superba visarea ta pacatoasa, cu demoni frumosi ce vin cand trebuie si dispar cand vrei! :)
    O imbratisarea stransa de la mine, tiza ta care are déjà iarna in par! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc mult, Carmencita! :)
      Chiar mă întrebam de la ce nume vine Cita. O îmbrăţişare caldă, împotriva iernilor, şi de la mine! :)

      Ștergere
  3. Un demon trist, din al sau vis,
    şi-apleacă pleoapa în uitare,
    luciri de lacrimi din iris
    mă mângâie pe par şi-mi pare
    că mă desprind de ce-a trecut
    şi mă arunc în libertate,
    şi-aş vrea s-o iau de la-nceput,
    dar nu te pot lăsa din braţe.
    ...
    :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)
      Un demon trist, neînţeles
      s-a-ndrăgostit fără speranţă
      şi-ar prinde-n braţe ce-a ales,
      dar teama-l ţine la distanţă.
      I-aşa de teamă să nu piardă
      în teamă pe cine iubeşte
      c-ar prefera de dor să ardă
      cât inima-i pe drag păzeşte.

      Ștergere