Aflat în kinezie circulară,
Soarta cu gheare nemiloase
Le extrăgea pe cele cu credinţa mai uşoară.
Le arunca departe, prefăcute-n timp,
Le picura amarnic în clepsidră,
Grăunţe fără de noroc, schimbate în nisip,
Pe care le-a-nghiţit uitarea ca o hidră.
Şi fantezie după fantezie îşi stingea
Lumina colorată în rotire,
Iar caruselul parcă dispărea
Şi ne umplea acut cu neiubire.
Un carusel cândva făcut
Din fantezie şi lumină
S-a stins şi a rămas tăcut
Şi mai învârte numai bezna cea deplină.
Iar visele se macină curgând
Neabătute precum timpul şi de frică
Ne-am îngropat ca struţul capetele şi, flămând,
Nisipul din clepsidră ne mănâncă.
De-am învăţa puterea şi ştiinţa
Să terminăm această clepsidramă
Frumoşi, întregi, ne-am regăsi fiinţa
Din vis făcută şi-am scăpa de teamă.
(2012)
După o duzină altfel o provocare pereche. psi şi ceilalţi îndrăzneţi în ale cuvintelor neîncăinventate sau legate focdeartificial pot fi re(cu)peraţi pe calea ştiută.
Fără dureri şi fără vreo căinţă
RăspundețiȘtergereNe-am coborî din cercuri şi călare,
Şi-am măslui maşina timpului
Să se socoată doar cu numerele pare.
Iar numere impare le-am face mai prelungi,
RăspundețiȘtergereLe-am spirala cumva sau le-am vopsi în dungi
Şi-am păcăli de două ori timpul zgârcit,
Şi cred c-am încercat, dar nu ne-a prea ieşit.
Încă n-am încercat să rupem din vata de zahar,
RăspundețiȘtergereApoi bucata ceea s-o facem un pahar
Şi-acolo, tremurânde, cristale de amar
S-aşternă-n plin doar unde, pentru echilibru, fără minutar.
Chiar ca curajosi! Felicitari Carmen!
RăspundețiȘtergere@almanahe:
RăspundețiȘtergereNe-am îndulci amarul?
Am amărî paharul?
Şi undele acelea, chiar fără minutar,
Tot au un ritm şi-atunci nu-i totul în zadar?
@Simona, nu ştiu cât a fost curaj şi cât faptul că îmi plac provocările care îmi dau un subiect bun de meditaţie. Mulţumesc!:*
Ba, au!
RăspundețiȘtergereDar undele mai au ca ritm plecările în scoici.
Şi-acolo perle îşi aşteaptă port.
Că firea asta care nu ne trece
Ne cere ca treziri o apă rece, ştim!
Dar mă gândeam ca picul de amar acum să ne trezească,
să rupă firul care-aduce ca hotar
că prea ne socotim ca om şi lege,uitând ca să mai fim!
Citit - plăcut! :)
RăspundețiȘtergere@almanahe:
RăspundețiȘtergereDe data asta, cu adâncă plecăciune ,
Nu pot decât să te aprob,
Că perlele ne curg prin rugăciune
Şi rup cu infinitul lanţ de rob.
Căci infinitul cel din perle
E tot din fire de nisip legate
De scoica sufletului care cere
Să fie dop clepsidrei o eternitate.
@anacondele, mulţumesc frumos!:)
îmi place mult carmen. îmi place tare mult perspectiva ta. :) teribilă poezie şi profundă... acum sunt chiar ca un pisic ce priveşte cu botul aşezat pe labe.
RăspundețiȘtergeremulţumesc.
Mă bucur că te-am găsit, pisic înţelept, care, modest, îşi ascunde ochii pătrunzători cu vârful cozii. Mă bucur că am ajuns în aşa companie aleasă, în club primitor printre prieteni cu iuţime în idee şi cu isteţime în condei. Că aşa îmi mai răsar şi mie unele gânduri pe care le prind pe urmă în agrafe de rimă.
RăspundețiȘtergereIar clepsidrama mea o fi profundă (cu mulţumiri pentru apreciere), dar ceea ce am făcut împreună cu almanahe în continuarea ei mi-a înseninat spiritul.
Aşa că, firesc, eu sunt cea care mulţumeşte.
vom înţelege până la urmă că NU SUNTEM unuii fără ceilalţi, puiule, ai să vezi!
RăspundețiȘtergereşi-atunci dărui-ne-vom poezie unii altora fără să ne mai mire.
incantator pana in cel mai ascuns strat al simturilor:)
RăspundețiȘtergerealmanahe, nu-i mirare cât e bucurie :)
RăspundețiȘtergereratzone, mulţumesc mult! :)