În fiecare clipă ce alt aş deveni,
Ce vis aş încolţi, ce răsărit de gând
M-ar umple de mirare ori m-ar lăsa plângând!
De-ar trebui să mă cuprind în câteva cuvinte,
Trecut, prezent şi vis, cum mi s-au scris în minte,
M-aş înroşi, m-aş bâlbâi, aş tremura de spaimă
Că tot prezentul meu abia de se îngaimă.
Apoi m-aş aduna, secundă cu secundă,
Şi mi-aş simţi trecutul cum râuri îşi scufundă
În negrul din uitare şi, nici cu ochelari
Şi hapuri pentru minte, tot n-aş vedea mai clar.
M-aş proiecta, pe urmă, sperând, în viitor,
Visând la zboruri pline şi... oase care dor.
Ştiu să-mi croiesc visarea cu aripi mari de ceară.
Mai trebuie să cumpăr norocul de la moară.
Moara macină timp şi-mi dă înţelepciune
Făina mi-e cernută pe tâmple... Ce minune!
Cine sunt eu? Îmi cer umil iertare
Că n-am răspuns valid la întrebare.
Aş fi putut să copii, să mă citesc din urmă.
Jurnalul meu cu versuri ar fi făcut o sumă.
Ar fi avut şi lipsuri, furate la cântar,
Ori vorbe care mint şi-s spuse în zadar.
Dar, vai, ce plictiseală, ce somn m-au doborât!
Să mă repet pe mine nu-mi ţine de urât.
Cei care mă cunosc mă ştiu după surâs
Şi-aşa are să fie cât împărţim un vis...
(2012)
Abia aştept să citesc cum s-au povestit pe ei înşişi, astăzi, duzinarii: psi, almanahe, jora, Vero, dordefemeie, Scorpio, Irealia, Some Words, incognito, Dragoş
După încă cinci ani Eddie pune aceeași întrebare. Eu rămân consecventă și răspund la fel. Dar sunt curioasă ce alte răspunsuri va primi.
Minunat suras esti...
RăspundețiȘtergereDacă citesc aşa vorbe frumoase, cum să nu surâd?
ȘtergereOare nimeni nu stie? Toti avem dilema asta?
RăspundețiȘtergereCred că toţi suntem mai mult devenire, de aceea nu ne putem hotărî.
ȘtergereSunteti speciala, asta sunteti :)
RăspundețiȘtergereMulţumesc, Bianca! Stau între oameni speciali! :)
Ștergerecine te ştie după vers, aşa ca noi, nu poate decât să te preţuiască.
RăspundețiȘtergereun prieten spunea că poezia este forma cea mai curată de adevăr, că ne înfăţişăm prin ea ca o mântuire... şi eu cred că aşa este.
şi împărţim surâsul unui vis.
Da, îl împărţim şi îl preţuim! :)
ȘtergerePentru mine eşti un festin în versuri,te savurez mereu cu plăcere! :)
RăspundețiȘtergereAşa de mult mă bucur! Am învăţat mult de la tine, aşa cum am învăţat şi de la psi, de la almanahe, de la Carmen, de la Tibi, de la toţi cei din club.
Ștergeren-ai început cu dacă, căci eşti înzestrată, c-o joacă-n propria ithacă, ulise cu culise, odisee mănuşă, palat cu trepte sculpate-n piatră şi fragmente ceramice, hipnotice.
RăspundețiȘtergeren-am început cu dacă
Ștergereîn propria ithacă.
mă întrebam mirată
DACĂ lauda toată
nu era rătăcită
din marea nesfârşită.
că eu, tot înroşită
ş-oleacă fâstâcită,
m-am cam hipnotizat
citind ce-ai declarat.
Eu zic ca esti minune si vers frumos :)
RăspundețiȘtergereSemănăm atunci. :)
Ștergere„Dar, vai, ce plictiseală, ce somn m-au doborât!
RăspundețiȘtergereSă mă repet pe mine nu-mi ţine de urât.”
Carevasăzică și tu te plictisești repede ?
Numai când mă repet. Când iese câte o idee nouă se întâmplă să mă încurc în ea cu orele şi să nu bag de seamă cum trec. :)
ȘtergereEi, cine are moara... Are mereu un loc în faţă la noroc!
RăspundețiȘtergereO plăcere în versuri sau proză.
Acum să vedem cine are moară... :))
ȘtergereMulţumesc! :)
Arc peste timp, aşternut în vers:
RăspundețiȘtergereO viaţă de om - o clipă-n Univers...
Atât de măruntă, atât de fără importanţă
ȘtergerePentru Universul infinit,
Şi, totuşi, o viaţă de om e mai mult decât viaţă.
Găndul rămâne când viaţa ia sfârşit.
Mulţumesc! :)