miercuri, 28 aprilie 2010

Un cuvânt


(traducere, după acelaşi autor)

Cum toate-n lume-s trecătoare
Cum timpul în clepsidră moare,
Fire de praf pe-aripi de vânt
E tot ce suntem pe pământ.

Doar un cuvânt ar trebui
Să ne-amintim spre a trăi,
E un cuvânt ce stă ascuns
Unde privirea n-a pătruns.

De-un înger blând îmi este dor
Să mă dezlege şi să zbor,
De-un zâmbet pur, de ochii ei
De un sărut când ies scântei.

În părul ei lumini lucesc
Şi glasul ei e…îngeresc,
Şi-apoi când mă trezesc… dispare.
Nu-i rămas bun, nici disperare.

Iarăşi în vis m-am scufundat,
Am să-l trăiesc cu-adevărat.

Să fii mai bun dă vieţii rost?
Sau să iubeşti cum n-a mai fost?

La fel ca ei, trăieşte clipa,
Vremea măsoară cu aripa,
Când la sfârşit mai poţi să murmuri
Doar un cuvânt şi-acela-i:
Fluturi…
(2010)


Una din poeziile lui Andrei care mi-a plăcut atât de mult încât m-am temut să nu-i stric armonia, să nu-i pierd pe drum vreun fir de gând...
Sper să fi fost la fel de aproape cum mi-am dorit de
One word.

duminică, 25 aprilie 2010

Te iubesc



Te iubesc ca o pădure
Un ram verde şi banal,
Te iubesc ca o nălucă
Lumea ei de ireal,
Te iubesc precum tăcerea
Peşterile din pământ,
Te iubesc ca un râu iute
Apele repezi curgând,
Te iubesc ca un lan galben
Florile roşii de mac,
Te iubesc ca bolta ‘naltă
Stelele căzute-n lac,
Te iubesc ca o dorinţă
Dorul cel mai avântat,
Te iubesc ca o speranţă
Neatinsă de păcat
Vremea lungă de-aşteptare
Spune-mi… că nu m-ai uitat.
(1988)

Şarpe



Eşti ca un şarpe
Alunecos şi rece
Ce-nveninat mă muşcă
Cu o privire verde
Otravă în privire
Venin care ucide
Dorinţa mea de viaţă
Dorinţa de iubire
Eşti ca un şarpe verde
Ce mă încolăceşte
Suflarea-mi se sfârşeşte
Şi-aş vrea să fug de tine
În locuri neumblate
Dar paşii tu mi-i legi
Cu-nveninate mâini
Cu gheare-nveninate
Mă sfâşii şi mă zgârii
Şi-aş vrea să ştiu de ce
Ai inimă de şarpe
Ce-omoară frumuseţea
Acum mă simt învinsă
Acum tu m-ai învins
Dar nu uita otrava
Ce-ai picurat-o-n mine
Îmi dăruie plăcerea
Să văd că te târăşti
(1990)

vineri, 23 aprilie 2010

Asfinţit



Sub stejari cioturoşi cu crengile crescute pe cer,
Între lumânări albe de mesteacăn,
Mi-am tras sufletul fugărit de lume,
De întâmplări... şi de mine din când în când...
M-am sprijinit de-o tulpină bătrână
Şi am stat nemişcată
Până când glasul păsărilor m-a străbătut,
Până când vântul m-a spulberat,
Pâna când iarba mi s-a strecurat printre degete...
În zare pădurea s-a scufundat într-un incendiu pustiitor.
Mai stau puţin pe aici,
Să ajungă până la mine.
(2010)

joi, 22 aprilie 2010

În ochii lui


(traducere, acelaşi autor)

În ochii lui te oglindeşti
Nu ştiu ce văd... şi cine eşti
Cuprinsă într-o-mbrăţişare
Eşti tu... ceva din mine moare.

Durerea mea e-un strigăt mut
Ca un cocor stingher şi rupt;
O lacrimă curge uşor
Şi-n drumul ei a frânt un zbor.

Pierdut de tot şi eu m-am frânt
Şi am căzut către pământ,
În întuneric dacă pleci
Râmân în suflet toate seci.

Pământul parcă m-a cuprins,
Dar umbra ta tot m-a atins;
Cu ochii strânşi... orb vreau să fiu!
În ochii lui să nu te ştiu!

Nici un gând viu...
(2010)


Nu ştiu dacă am reuşit să păstrez la fel de intense sentimentele din Another's eye de Andrei. Sper că n-am pierdut prea multe din fulgerele şi tornadele din care a apărut.

miercuri, 21 aprilie 2010

Şi nu e nimeni



Şi nu e nimeni s-alunge norii,
Albastre vise să dezvelească,
Cu-aripi de doruri să mă plutească
În stoluri albe, iar, cocorii.

Şi nu e nimeni ploaia s-o-ncete
Şi gânduri oarbe să le adune,
Din toamna mea, ca o genune,
Să le înece-n hăuri bete.

Şi nu e nimeni s-oprească vântul,
Să ducă lung pe văi secate
Tot ce-am greşit, cele păcate
În care m-a purtat cuvântul.

Şi nu e nimeni să îmi aducă
Visarea, cântul şi lumina
Şi să alunge, tandru, vina
Că dragostea mi-a fost poruncă.
(1999)

O poezie veche... o emoţie nouă, reînviată de varianta ei în engleză There's no one cu care Andrei m-a lăsat din nou fără cuvinte.
Sper să vă bucuraţi de muzica acestor versuri la fel de mult ca mine.

vineri, 16 aprilie 2010

În mintea mea


De dimineaţă
Soarele se desface din ceaţă
Şi mă deschid spre lumină
Senină.

Ziua cea nouă
Îmi umple ochii de rouă,
Îmi sapă riduri în minte
Fără cuvinte.

Timpul îmi moare
De sunt legată fără scăpare
De lucruri mărunte
Şi amănunte.

Garduri şi spini,
Griji şi necazuri, câteva vini
Stau înşirate pe drumul spre stele…
N-ajung la ele.

În seara căruntă
Visul din nou mă inundă
Şi-s liberă iar, oricând aş vrea,
În mintea mea.
(2010)