care leagă pe vecie lumea dinăuntrul ei
într-un vis cu începuturi în ceremonii solemne
și sfârșitul scris pe margini de-o stafie în condei,
poți privi ca prin minune la o umbră-ndurerată,
târâindu-se în beznă și sub hobote ascunsă,
rătăcită într-o ceață, de un abur greu vânată,
o auzi scâncind în șoaptă, scârțâind - roată neunsă -
și te-aștepți s-auzi un strigăt sfâșiind tăcerea rece,
izvorând, poate, din vină sau dintr-o durere veche
și stârnind fiori de groază și-o rafală care trece
și îngheață răsuflarea când ajunge la ureche.
Știi - de unde, nu-ți dai seama - că ființa chinuită,
de s-ar ridica din beznă și-ar păși pe prima treaptă,
pe sub candela aprinsă peste scara arcuită,
spre fereastra luminată ar urma cărare dreaptă.
Te întrebi dacă răzbate, cum te-ai întrebat devreme
ce tristețe-a doborât-o, ce pedeapsă ispășește,
dar cum vine miezul nopții, patul pare să te cheme
și cu nesfărșită lene caști și-adormi... nu iepurește.
O minune de idee,
bună de pus în ramă,
de "strigat" și din condeie,
(neapărat de luat în seamă)
și cu plumb pus pe hartie,
ori cu degete pe taste,
proză, cântec, poezie,
zâmbete entuziaste,
vis curat și fără vină,
treaptă către nou și veșnic,
fără umbră în lumină,
candelă aprinsă-n sfeșnic
și cărare redeschisă
fără lene, fără abur,
de la Vero întâi scrisă,
- gând și inimă de aur,
căci ea ne aduce-aminte
iarăși inițiativa:
Vero a cerut Chat GPT să genereze cuvintele din duzină, iar eu am căutat inspirația tot acolo și, după trei încercări, am reușit să obțin de la același Chat GPT imaginea de mai sus, pe baza cuvintelor din duzină.
(2026)